Buna înțelegere - temelie a căsniciei fericite

În lipsa unui mediu adecvat, chiar și cele mai frumoase calități ajung să se risipească. La fel se întâmplă și în multe dintre căsniciile în care, în pofida darurilor duhovnicești cu care au fost înzestrați soțul și soția, lipsește contextul armonios al bunei înțelegeri reciproce, al deschiderii sufletești sincere. Și de câte comori nu se învrednicesc familiile în care domnește buna înțelegere...

Într-un text care sintetizează valoarea inestimabilă a bunei înțele­geri între soți, Sfântul Ioan Gură de Aur afirma următoarele: „După cum niciodată trupul nu se răscoală împotriva lui însuși și nici sufletul contra lui însuși, tot așa și bărbatul și femeia nu trebuie să se scoale unul împotriva altuia, ci să fie uniți. Acolo se vor putea revărsa asupra lor nenumărate bunătăți. Unde-i atâta de mare înțelegere, acolo-i adunarea bunătăților, acolo-i pace, acolo-i dragoste, acolo-i vederea cea duhovnicească; acolo nu se vede luptă, nici bătaie, nici dușmănie, nici ceartă, ci toate sunt izgonite, pentru înțelegerea dintre soți; rădăcina tuturor bunătăților, înțele­gerea, adică, face să dispară toate acestea” (Sf. Ioan Gură de Aur, „Omilia a XLV-a la Facere”, III, în: Scrieri II. Omilii la Facere [Părinți și Scriitori Bisericești, 22], trad., introd., indici și note de pr. Dumitru Fecioru, Bucu­rești, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1989, p. 131).

Armonia înțelegerii reciproce

Observăm cum buna înțelegere între soți stă la baza multor altor virtuți creștine de care soțul și soția au nevoie pentru a clădi o căsnicie armonioasă și fericită. Ea conduce la instaurarea unei stări de pace, adică la crearea unui mediu liniștit și potrivit în care bărbatul și femeia pot să se respecte și să se ajute în mod optim. Totodată, buna înțelegere sporește dragostea între soț și soție pentru că atunci când te simți înțeles de celălalt nu îl poți privi niciodată cu ură sau mânie, ci cu cele mai sincere dovezi de afecțiune și prețuire. De altfel, observăm în textul citat că în­țelegerea, „rădăcina tuturor bu­nătăților”, așa cum este numită, alungă departe orice fel de ceartă, supărare sau luptă între soți, eliminând practic egoismul care stă la baza tuturor acestor stări care ajung să erodeze enorm în timp relațiile de cuplu. A treia virtute menționată de Sfântul Ioan Gură de Aur în relație directă cu armonia cuplului căsătorit constă în „vederea cea duhovnicească”, adică bărbatul și femeia ajung la o stare de comuniune sufletească foarte înaltă, înțelegându-se în multe rânduri doar din priviri și ajungând repede la înțelegere reciprocă, nu doar pentru că se cunosc bine, ci pentru că înțeleg aproape totul exact la fel.

Buna înțelegere formează comuniunea între soți

Suntem uneori tentați să credem că, într-o căsnicie fericită, responsabilitatea bunei înțelegeri cade mai mult în sarcina soției și mai puțin în cea a soțului. Însă din punctul de vedere al învăță­turii creștine, această presupunere nu este deloc una validă. Clement Alexandrinul, un mare scriitor bisericesc din secolul al II-lea, ne lămurește în această privință: „În ce privește firea omenească, femeia nu are o fire și bărbatul altă fire, ci amândoi au aceeași fire; deci și aceeași virtute. Dacă, fără îndoială, cumin­țenia, dreptatea și toate câte derivă din acestea ar fi socotite virtuți ale bărbatului, s-ar cuveni oare ca numai bărbatul să fie virtuos, iar femeia să fie desfrânată și nedreaptă? Este, însă, necuviincios chiar să spui lucrul acesta. De cumințenie, de dreptate și de orice altă virtute trebuie să poarte grijă la fel și femeia, la fel și bărbatul, și omul liber, și robul, pentru că aceia înzestrați cu aceeași fire pot săvârși aceeași virtute” (Clement Alexandrinul, „Stromata a IV-a”, în: Scrieri II [Părinți și Scriitori Bisericești, 5], trad., introd., note și indici de pr. D. Fecioru, București, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1982, p.p. 262-263). Așadar, responsabilitatea bunei înțelegeri este o sarcină comună a soțului și a soției și fiecare dintre aceștia are nevoie să o dezvolte și să lucreze la desăvârșirea ei. Aici nu este vorba de compromisuri, nici de o lepădare continuă de sinele egoist al fiecăruia, ci de capacitatea de a privi căsnicia ca un tot unitar, ca un loc al comuniunii și al iubirii reciproce sincere și dezinteresate. Fără buna înțelegere între soți, iubirea dintre aceștia se va eroda, comuniunea lor sufletească se va stinge, certurile și supărările vor lua locul armoniei, păcii și liniștii atât de necesare mai ales în fața provocărilor continue cărora vor trebui să le facă față atât în interiorul, cât și în mediul extern al căsniciei lor.

Înveșnicirea bunei înțelegeri

Întotdeauna exemplele sunt cele care conving, așadar, în încheierea acestui articol, putem face apel la unul dintre cele mai frumoase texte cuprinse în Mărturisirile Fericitului Augustin - un text legat de momentul trecerii la cele veșnice a mamei sale, Sfânta Monica, care a avut ca ultimă dorință să fie înhumată alături de soțul ei. O dorință izvorâtă din buna înțele­gere care guvernase căsnicia lor întreaga viața. „În adevăr, fiindcă trăiseră în cea mai mare înțelegere (s.n.), voia și acest lucru - cum este sufletul omenesc mai puțin în stare să cuprindă cele dumnezeiești - ca să se adauge la acea fericire și să fie amintit de oameni faptul că i se îngăduise ca, după călătoria peste mare, pământul să acopere țărâna unită a celor doi soți” (Fer. Augustin, „Mărturisiri”, IX, IX, în: Scrieri I [Părinți și Scriitori Bisericești, 64], trad. și indici de prof. Nicolae Barbu, introd. și note de pr. prof. Ioan Rămureanu, București, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1983, pp. 201-202).

A trăi o căsnicie fericită înseamnă a o petrece în bună înțe­legere și deplină pace, liniște și armonie. O astfel de stare reprezintă o pregustare a Împărăției cerurilor, întrucât acolo dom­neș­te, înveșnicită, buna înțele­gere reciprocă, înfrățită cu harul ­comuniunii și al iubirii netrecătoare. O bună înțelegere de care se bucură și Înțelepciunea dum­nezeiască, așa cum ne spune Sfânta Scriptură: „Cu trei lucruri m-am împodobit și m-am sculat ­frumoasă înaintea Domnului și ­înaintea oamenilor: unirea fra­ților, dragostea între prieteni și bărbatul cu femeia care se înțeleg bine unul cu altul” (Ecclesiasticul 25, 1-2).