Căile Pocăinței

Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhov­nicești, Partea a III-a, Convorbirea cu părintele Pinufius, Cap. VIII, 1-6, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, pp. 659-660

„Domnul spune: Pocăiți-vă că s-a apropiat Împărăția cerurilor, dar și prin simțământul dragostei se dărâmă munții păcatelor, căci dragostea acoperă mulțime de păcate. De asemenea, prin roada milosteniei se aduce vindecare rănilor voastre, fiindcă precum apa stinge focul, tot așa milostenia stinge păcatul. Iertarea păcatelor se dobândește și prin vărsare de lacrimi; În fiecare noapte voi spăla patul meu și voi uda așternutul meu cu lacrimi. În sfârșit, arătând că nu în zadar au fost vărsate lacrimile, adaugă: Plecați de la mine toți cei ce săvârșiți nedreptatea, fiindcă a auzit Domnul glasul plânsului meu. La fel se dăruiește iertarea păcatelor prin mărturisirea lor: Am zis: împotriva mea voi mărturisi Domnului nedreptatea mea și Tu ai iertat nelegiuirea inimii mele, și iarăși: Povestește mai întâi nedreptățile tale, ca să te dezvinovățești. Iertarea nelegiuirilor se dobândește, de asemenea, prin chinul inimii și al trupului, căci: Vezi smerenia mea și osteneala mea și iartă toate păcatele mele, și mai ales prin îndreptarea purtării: Nu mai faceți rău înaintea ochilor Mei. Încetați odată! Învățați să faceți binele, căutați dreptatea, ajutați pe cel împilat, faceți dreptate orfanului, apărați pe văduvă! Veniți să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, ca zăpada le voi albi și de vor fi ca purpura, ca lână albă le voi face. Uneori se dobândește iertarea păcatelor și prin mijlocirea celor cuvioși: Dacă vede cineva pe fratele său păcătuind, păcat nu de moarte, să se roage și Dumnezeu va da viață acelui frate, care nu păcătuiește de moarte. Și, de asemenea: Este cineva bolnav dintre voi? Să cheme preoții bisericii și să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn în numele Domnului. Și rugăciunea credinței va mântui pe cel bolnav și Domnul îl va ridica, și de va fi făcut păcate se vor ierta lui. Câteodată boala viciilor se vindecă prin milă și credință, potrivit cuvintelor: Prin milă și credință se curăță păcatele. Adesea ne mântuim aducând pe alții la credință și mântuire prin predică și sfaturile noastre: Cel care a întors pe păcătos de la rătăcirea căii lui își va mântui sufletul din moarte și va acoperi mulțime de păcate. Prin bunătatea și iertarea noastră față de alții putem ajunge la iertarea greșelilor noastre: Dacă veți ierta oamenilor păcatele lor și Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta păcatele voastre. Vedeți, așadar, câte căi de mântuire v-a deschis Mântuitorul în mila și bunătatea Sa, pentru ca nimeni, dorind mântuirea, să nu fie răpus de deznădejde, când vede că atâtea leacuri îl cheamă la viață. Dacă motivezi că din cauza slăbiciunii trupești nu-ți poți spăla prin post păcatele, nu vei fi vrednic să spui: Genunchii mei au slăbit de post și trupul meu s-a istovit de lipsa untdelemnului. Cenușă am mâncat în loc de pâine și băutura mea cu lacrimi am amestecat-o. Răscum­părați-le prin dărnicia milosteniei.” 

(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)