Când stai să te rogi, fă-ţi mintea preot, iar inima altar!

Iar Iisus, chemând la Sine pe ucenicii Săi, a zis: Milă îmi este de mulţime, că iată sunt trei zile de când aşteaptă lângă Mine şi n-au ce să mănânce; şi să-i slobozesc flămânzi nu voiesc, ca să nu se istovească pe drum. Şi ucenicii I-au zis: De unde să avem noi, în pustie, atâtea pâini, cât să săturăm atâta mulţime? Şi Iisus i-a întrebat: Câte pâini aveţi? Ei au răspuns: Şapte şi puţini peştişori. Şi poruncind mulţimii să şadă jos pe pământ, A luat cele şapte pâini şi peşti şi, mulţumind, a frânt şi a dat ucenicilor, iar ucenicii mulţimilor. Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au luat şapte coşuri pline, cu rămăşiţe de fărâmituri. Iar cei ce au mâncat erau ca la patru mii de bărbaţi, afară de copii şi de femei. După aceea a dat drumul mulţimilor, S-a suit în corabie şi S-a dus în ţinutul Magdala. Matei 15, 32-39

În Sfintele Evanghelii găsim mărturii despre viaţa şi activitatea Domnului Iisus Hristos. Ne atrag atenţia pasajele în care descoperim momentele de sensibilitate ale Fiului lui Dumnezeu. Mântuitorul a prefacut apa în vin la nunta din Cana Galileii, a înviat pe fiica lui Iair, pe fiul văduvei din Nain şi pe Lazăr. Sensibil a fost şi atunci când a privit la limitele firii umane şi a înmulţit cele şapte pâini și câţiva peşti. A privit cu milă la mulţimile care-L urmau de câteva zile şi a ştiut cum să-i mângâie pe oameni. Cei care L-au urmat au avut fericita ocazie de a fi printe cei care au primit daruri din partea Mântuitorului. Trebuie să privim spre faptul că Dumnezeu, în bunătatea Sa divină, ne oferă daruri. Ce primim din partea Sa nu este o răsplată, ci un prilej de binecuvântare. Astfel Sfintele Taine ne sunt oferite de Dumnezeu; nu se iau cu de la sine putere. Sfântul Ioan Iacob, cel prăznuit astăzi, aşa spunea: „Când stai să te rogi, fă-ţi mintea preot, iar inima altar”.