Cântărețul Dan Cazacu, o viață închinată Bisericii (1933-2016)

S-a născut la 23 mai 1933 în comuna Ion Roată, raionul Urziceni. A urmat școala din satul său, dar nu a rămas ca majoritatea tinerilor să continue munca părinților, ci a dorit să învețe mai mult, să se ridice mai sus. Fiind înzestrat cu o voce deosebită și poate influențat de unchiul din partea mamei, dă examen la Școala de cântă­reți bisericești din Buzău și timp de patru ani a învățat foarte bine muzica psaltică, devenind un foarte bun cântăreț bisericesc.

În acest timp, protopopul Gheorghe O. Vasile de la Protoieria Buzău I, cu sediul la Biserica „Adormirea Maicii Domnului”-Mizil, căuta un cântăreț pentru această biserică, unde era și preot paroh. Astfel, Școala de cântăreți din Buzău îl recomandă pe tânărul Dan Cazacu ca fiind foarte bun și astfel ajunge la Mizil, prin anii 1950-1951, fiind înfiat de Biserica „Adormirea Maicii Domnului” , pe care o va sluji toată viața sa. De aici, în 1953 va fi luat în armată pentru efectuarea stagiului militar, obligatoriu, care dura doi ani. Important de menționat este o întâmplare care ar fi putut schimba destinul cântărețului Dan Cazacu. În acea vreme când aveau loc transformări în societatea românească și toți care aveau un pic de avere sau păreri potrivnice partidului erau înlăturați, în toate domeniile au rămas goluri care trebuiau umplute cu oameni din popor. Astfel, Facultatea de Teologie de la București trimite adrese și la cântăreții bisericești (doar făcuseră patru ani de muzică și învățătură bisericească) pentru a-i face studenți. Soldatul Dan Cazacu primește și el o asemenea invitație, dar comandantul unității la care a ajuns scrisoarea îl cheamă pe acesta și cu duritate îl întreabă: „Soldat Cazacu Dan, de ce ai venit aici?” „Să servesc patria!”, răspunde înfricoșat soldatul (așa trebuia să răspunzi) „Bine, mergi la postul tău”. Apoi acesta scrie facultății că soldatul Cazacu Dan refuză acea posibilitate, rămânând să servească patria.

Astfel se încheie o pagină care ar fi putut fi o cotitură în viața tânărului cântăreț. Dar poate că Dumnezeu l-a vrut slujitor la strană, căci avea o voce cum puțini au. După lăsarea la vatră (întoarcerea din armată), la scurt timp, tânărul Dan Cazacu se căsătorește cu tânăra Maria, o dragoste fulgerătoare, care însă nu va ține mult...! Familia soției se mută la București, dar cântărețul Dan Cazacu, credincios Bisericii care l-a înfiat, nu a vrut să plece. Astfel, se încheie căsătoria dintre cei doi. Când se va fi vindecat sufletul după acest eșec al vieții, tânărul cântăreț se va căsători cu o fată din zonă, Domnica, în 1966, având împreună trei copii (două fete și un băiat), soția născută în 1946 trăiește și astăzi în casa pe care împreună au ridicat-o. Foarte discret, domnul Dan nu vorbea niciodată despre viața particulară, stând în umbra Bisericii pe care a slujit-o cu multă dăruire toată viața sa. 

Foarte bun cântăreț

Stăpânind bine muzica psaltică studiată timp de patru ani, toate slujbele erau foarte frumoase, iar pentru toată parohia părintele era părintele, iar cântărețul era „domnul Dan”. Impunea respect prin vocea și pregătirea sa, îmbrăcat mai totdeauna la costum și cravată (la slujbe) și cu diapazonul pentru tonul corect și pentru dirijat. Respecta și era respectat de toată comunitatea, atentă la tonul pe care acesta îl dădea. Prin tot ceea ce făcea, domnul Dan ajuta mult slujind prin cântarea sa frumoasă, prin comportamentul său. A fost de mare ajutor și preoților în aducerea creștinilor la biserică și antrenarea lor în viața comunității creștine de aici. Acum, din păcate, se așteaptă numai de la preoți, nemaifiind dascălii de odinioară. Astăzi, multe biserici au cântăreți de ocazie și de multe ori nu se ridică la cerințele slujirii Bisericii, dar nici așa nu mai sunt... Și lucrul acesta se reflectă în viața Bisericii, mai ales de la sate. 

Muncă de secretariat la parohie și protoierie

Cântărețul Dan Cazacu a fost și un bun secretar, având un scris foarte frumos, caligrafic, ordonat. Cât a fost sediu de protoierie la Biserica „Adormirea Maicii Domnului”-Mizil, acesta scria la mașina de scris toate hârtiile către Episcopia Buzăului și către parohiile din subordinea Protoieriei Buzău I. Ținea evidența tuturor registrelor și actelor intrate și ieșite într-o mare ordine. Este drept că a fost inițiat și coordonat de vrednicul de pomenire preotul Gheorghe O. Vasile, cel care l-a adus la Mizil și care era un preot foarte ordonat în acte și devotat în slujire. Apoi, la parohia unde era, ținea evidența enoriașilor cu contribuțiile pentru întreținerea bisericii, înregistrarea în registre a numărului chitanțelor de venituri și cheltuieli.

Primul gospodar al bisericii

Deși era cântărețul bisericii, mâna dreaptă a preoților în toate, domnul Dan Cazacu nu se rușina și nici nu se dădea la o parte de la îngrijirea ei. Considera a fi responsabilitatea lui de a îngriji biserica și curtea acesteia. În cursul săptămânii, când nu era vreo slujbă, îmbrăca halatul și se apuca de curățenie, de măturat, de tăiat lemne, de udat, de săpat..., de tot ce era nevoie ca biserica parohială să arate cât mai frumos!

Astfel dădea exemplu bun, ostenitorii și slujitorii lăcașului din localitate erau respectați de toată lumea, cu toate că vremurile erau potrivnice într-un fel.

În acea vreme însă, Biserica era, cum am zis, iubită, respectată și cine pătrundea în viața Bisericii se considera a fi un ales al lui Dumnezeu. În 1978 băteam și eu la porțile Bisericii, pregătindu-mă pentru a susține examenul de admitere la seminarul teologic din București. Pentru pregătire am fost ajutat de domnul Dan, care mi-a dat „Mica Biblie”, ce se găsea foarte rar în vremea aceea, apoi învățându-mă să cânt corect „Tatăl nostru” cu care m-am prezentat la examen. În vremea seminarului și facultății, practica de la strană mi-a fost coordonată și corectată de maestrul în muzica psaltică Dan Cazacu. Deși nu a avut un cor, biserica, prin domnul Dan, a participat prin cântarea omofonă, dirijată și corectată cu mult profesionalism, la multe evenimente bise­ricești și sociale. După Revoluția din 1989, sămânța muzicii biseri­cești și dragostea slujirii lui Dumnezeu s-au văzut în tinerii care s-au apropiat de slujirea Bisericii, mulți plecând de la Biserica „Adormirea Maicii Domnului”-Mizil la seminarii și facultăți de teologie.

În anul 2023, Anul comemorativ al imnografilor și cântăreților bise­ri­cești, se împlinesc 7 ani de la mutarea la cele veșnice a vrednicului și credinciosului cântăreț al Bisericii „Adormirea Maicii Domnului”-Mizil, bunul Dan Cazacu, trecut la cele veșnice în 11 octombrie 2016. De aceea, am considerat a fi de cuviință că dragostea și jertfa lui de o viață merită un medalion de pomenire din partea tuturor celor care l-au cunoscut și apreciat pe cel care și-a închinat aproape toată viața slujirii lui Dumnezeu.