Casă monument reconstruită la Muzeul Etnografic al Transilvaniei

În cadrul Parcului Etnografic Naţional „Romulus Vuia“ din Cluj-Napoca a fost reconstruită în perioada iulie-august 2013 o casă monument din satul Gârda de Sus, judeţul Alba, în cadrul unui proiect finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional.

 

Activitatea de reconstrucţie a casei achiziţionate de Muzeul Etnografic al Transilvaniei în anul 2001 a fost iniţiată şi condusă de specialiştii muzeului şi s-a desfăşurat în cadrul proiectului intitulat „Muzealizarea procesului de populare montană“, finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional, conform unui comunicat al Muzeului Etnografic al Transilvaniei, din Cluj-Napoca.

 

Casa din Gârda de Sus deţine un nucleu constructiv de la începutul secolului al XVIII-lea, utilizat pe atunci ca adăpost sezonier (casă de mutătură) şi o amplificare realizată - conform inscripţiei de pe meştergrindă - în anul 1779, când a fost transformată în casă familială, locuită permanent. Elementele decorative surprinzătore (meştergrinda bogat crestată, capetele sculptate ale grinzelelor, arcada uşii monoxile, feroneria artistică de la ferestrele fixe) evidenţiază modul în care proprietarul a ţinut să marcheze schimbarea statutului provizoriu al construcţiei, în timp ce inscripţia amplă şi elegant caligrafiată, cu caractere chirilice („Anii Domnului 1779, în luna iulie, în 13 zile“), indică prezenţa aici a unui dulgher local, român, ştiutor de carte, conform Muzeului Etnografic al Transilvaniei.

Lucrările de reconstrucţie a casei, primul element al viitoarei gospodării, au fost efectuate, sub îndrumare muzeografică permanentă, de către o echipă din satul Albac, renumit în Ţara Moţilor, alături de satul Sohodol, pentru dulgherii săi, care păstrează şi astăzi tehnicile tradiţionale de construcţie.

 

Casa a fost înălţată de dulgheri conform documentaţiei de demontare, care a inclus numerotarea cu plăcuţe a fiecărui element component şi fotografierea stadiilor procesului. Elementele din lemn recent, care au înlocuit elementele deteriorate, au fost copiate identic după cele vechi şi au fost prelucrate prin cioplire cu barda, în tehnică tradiţională. 

 

Tot manual, cu ferăstrăul şi securea, au fost realizate cheutorile, adică îmbinările capetelor bârnelor ce compun pereţii. S-a respectat şi tehnica tradiţională de prindere a bârnelor între ele, pe lungime, cu melci, cuie din lemn de frasin bătute în găuri realizate cu sfredelul manual. Bazele căpriorilor au fost fixate şi ele, în cununi, în mod tradiţional, cu cuie de frasin ce au înlocuit vechile cuie de lemn, deteriorate la demontare, iar şindrilele cu care a fost acoperită casa au fost poziţionate uşor oblic, într-o tehnică care le sporeşte durabilitatea, deoarece apa de ploaie nu pătrunde cu uşurinţă în şănţuleţele de îmbinare, conform Muzeului Etnografic al Transilvaniei.

 

La proiect a participat şi un grup de studenţi de la Facultatea de Arhitectură şi Urbanism din Cluj-Napoca, coordonat de un cadru didactic, care şi-a efectuat stagiul de practică luând contact cu tehnicile tradiţionale folosite la reconstrucţia casei Gârda, informându-se asupra tehnicilor de transfer şi muzealizare a construcţiilor rurale din lemn, studiind arhitectura veche din Ţara Moţilor, pe baza fotografiilor din arhiva muzeului, şi realizând, în final, proiecte de pensiuni rurale cu specific, care vor fi distribuite sătenilor din zonă, pentru a servi drept sursă de inspiraţie celor interesaţi.

 

În următoarea etapă a proiectului, specialiştii din cadrul muzeului vor efectua pe teren (în satele Platoului Gheţar, comuna Gârda de Sus) achiziţii de obiecte tradiţionale destinate reconstituirii interiorului casei reconstruite, finanţate tot de către Administraţia Fondului Cultural Naţional, în cadrul proiectului amintit.