Casă primitoare pentru lectură și informare

Vă invităm la o călătorie fascinantă printre rafturile prestigioasei Biblioteci Centrale Universitare (BCU) „Carol I” din București, prin intermediul unei discuții cu doamna Mireille Rădoi, director general al acestei biblioteci. Aflăm lucruri despre programele prin care sunt atrași tinerii spre sala de lectură, despre cărțile rare și prețioase pe care le deține biblioteca, despre formarea prin cultură și despre statutul bibliotecarului în ziua de azi.

Cum vi se par studenţii de azi, în comparaţie cu cei din vremea studenţiei dumneavoastră? Sunt la fel de preocupaţi de studiul într-o bibliotecă?

Profilul studentului este diferit faţă de cel de acum câţiva ani. Această schimbare este determinată atât de modificările care au influenţat învăţământul superior, cât şi de evoluţia tehnologiilor şi a noilor suporturi ale informaţiei. Nevoile de informare au rămas constant aceleaşi, dar comportamentul utilizatorilor a suferit modificări. Studenţii au devenit mai grăbiţi, se simt mai puţin confortabil în situaţia de a trebui să rămână în bibliotecă pentru consultarea documentelor de care au nevoie, nu înţeleg de ce nu pot avea acces la toate informaţiile de acasă, prin intermediul calculatorului.

Ce programe are BCU pentru a atrage mai mult tinerii spre lectură?

Biblioteca trebuie să se sincronizeze cu nevoile în continuă schimbare ale studenţilor. Dorinţa acestora de a accesa informaţia în mediul electronic, fără intermediari, oricând şi de la orice calculator conectat la internet, a condus la crearea unor servicii care să îi atragă. Existenţa activă a bibliotecii în mediul virtual determină informarea utilizatorilor prin căile de comunicare la care aceştia apelează foarte des. Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” este preocupată de cunoaşterea în orice moment a nevoilor de informare ale utilizatorilor, a domeniilor şi documentelor de interes ale acestora. Achiziţia de baze de date ştiinţifice de periodice şi cărţi electronice este una dintre preocupările noastre principale, pentru că infodiversitatea nu trebuie niciodată nici refuzată, nici restrânsă. Serviciile de referinţe digitale, cele de acces la internet, tehnoredactare, imprimare sau scanare sau de realizare a fotografiilor digitale sunt şi acestea mijloace prin intermediul cărora ne îndeplinim misiunea faţă de comunitatea academică căreia ne adresăm. Festivalul Strada de C’Arte pe care îl organizăm anual şi participarea la evenimente de mare anvergură, ca de exemplu Noaptea Muzeelor, sunt şi acestea o dovadă că încercăm să determinăm o acoperire cât mai mare, în forme diversificate şi cât mai aproape de facilităţile multimedia, a tuturor canalelor de receptare umană.

Dacă ar fi să vă ceară un student o listă cu 10 cărţi obligatorii pentru formarea culturii lui, care ar fi această listă?

O întrebare extrem de dificilă şi la care este greu să presupui că vei putea răspunde cu maximă obiectivitate fără ca acest răspuns să nu fie puternic marcat de personalitatea, formaţia, gusturile şi ocupaţia ta. Iată deci o listă elaborată cumva din această perspectivă: Biblia, Homer - „Iliada”, Platon -„Dialogurile”, Dante - „Divina Comedie”, Giorgio Vasari - „Vieţile pictorilor, sculptorilor şi arhitecţilor”, Mircea Eliade - „Istoria credinţelor şi ideilor religioase” şi, bănuind că studentul este român, produs al învăţământului nostru preuniversitar în care accentul spre pragmatism este pus cu tot mai multă insistenţă, vidând evident universul spiritual şi cultural al viitorului „intelectual” român, Eminescu - „Poezii”, G. Călinescu - „Istoria literaturii române”, C.C. Giurescu - „Istoria Românilor”, M. Păcurariu - „Istoria Bisericii Ortodoxe Române”.

Profesia de bibliotecar îi mai atrage astăzi pe tineri?

Dacă avem în vedere faptul că în fiecare an există o concurenţă notabilă pentru admiterea la programul de studiu ştiinţe ale informării şi documentării din cadrul Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti, pot afirma că da, profesia de bibliotecar, devenită astăzi polimorfă, necesitând polivalenţă şi stăpânirea proceselor informaţionale care au loc în societatea actuală, continuă să îi atragă pe tineri. În egală măsură, programul de studii de nivel masteral este accesat de mulţi tineri care doresc să obţină, la nivel specializat, performanţe care să reprezinte forme de valoare adăugată în domeniul științelor infodocumentare. Există numeroase situații în care tineri care au desfășurat stagii de voluntariat sau au lucrat efectiv, pentru anumite perioade de timp determinate, în cadrul departamentelor Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”, s-au specializat ulterior pentru această profesie, centrată astăzi pe modernizarea proceselor de acumulare, de organizare și de disponibilizare a resurselor cunoașterii.

Există probleme în depozitarea şi păstrarea cărţilor la BCU?

La Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” nu avem, din fericire, probleme cu păstrarea și depozitarea colecției de cărți și periodice, acestea fiind conservate în depozite special amenajate și dotate corespunzător. Colecția de documente vechi (manuscrise, tipărituri) este păstrată într-un depozit securizat, special proiectat și prevăzut cu o instalație de climatizare capabilă să mențină valorile microclimatului în parametrii optimi. Microclimatul din depozitele bibliotecii este permanent monitorizat cu ajutorul unor termohigrografe și dataloggere. În ceea ce privește spațiul prevăzut pentru creșterea colecției, acesta a devenit insuficient după preluarea colecției fostei Biblioteci Pedagogice Naționale „I. C. Petrescu” .

Mai există astăzi donatori importanţi de carte?

Biblioteca Centrală Universitară „Carol I“, inițial Biblioteca Fundațiunii Universitare „Carol I“, are, de la întemeiere până în prezent, o legătură constantă, sufletească şi spirituală cu donatorii de publicaţii. Gesturile de mare generozitate manifestate prin donaţii valoroase sunt o dovadă a recunoaşterii prestigiului şi valorii culturale, educative şi ştiinţifice a colecţiilor noastre, aflate pe diverse suporturi materiale. Ele se îmbogăţesc an de an, în proporţie de 60% prin donaţii. Dacă fondurile de publicaţii ale Bibliotecii Fundațiunii, numărând 7.624 de volume, erau constituite prin donaţii și legate testamentare de la mari personalităţi culturale şi instituţii ale vremii, astăzi, numai în anul 2015 s-au primit, cu titlu de donație, 9.614 volume. Unele dintre cele mai importante instituţii donatoare sunt Banca Mondială, Institutul Naţional de Cercetări Economice „Costin C. Kiriţescu”, Institutul Goethe, Patriarhia Română, Window to China, Délégation Wallonie Bruxelles. Printre cele mai importante persoane fizice donatoare se numără Ovidiu Drimba, Gabriel Badea Păun, Ion Stoica, Iordan Datcu, Adina Popescu (Fond Paul Popescu-Neveanu), Ioan Stanomir, Cristina Manolache, Anamaria Gheor­ghe, Constantin Stoenescu, Ioana Ieronim, Gheorghe Buluţă, Sanda Reinheimer Rîpeanu. Pentru completarea retrospectivă a colecţiilor de o mare valoare au fost donaţiile ce provin de la nume importante ale culturii româneşti, care au ales să ne ofere integral bibliotecile personale. Multe cărţi rare şi manuscrise ne-au îmbogăţit colecţiile pe această cale. De menționat sunt și câteva parteneriate importante pentru donaţii de publicaţii încheiate cu Banca Mondială, Comisia Europeană, Biblioteca Academiei de Studii Economice, dar şi cu multe alte instituţii şi organisme naţionale şi internaţionale. Din anul 2011, în Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” au fost organizate mai multe evenimente, în cadrul campaniei „Books donation - People connection”, în cadrul cărora au fost expuse donaţii valoroase de cărți din partea Ambasadei Republicii Thailanda, Ambasadei Republicii Vietnam, Ambasadei Republicii Chile, Ambasadei Republicii Mexic. În ultimii ani s-au primit multe donaţii de cărţi româneşti de la mari şi prestigioase edituri româneşti: Editura Academiei Române, C.H. Beck, Hamangiu, Humanitas, All, Polirom, Institutul European, Paralela 45. De-a lungul anilor, au existat gesturi impresionante ale unor instituţii din străinătate şi persoane particulare care trăiesc în afara ţării. Acestea au trimis constant publicaţii străine care să îmbogăţească fondurile bibliotecii.

Descrieţi cea mai valoroasă colecţie din bibliotecă

Prin semnificație, valori însumate și importanță, cea mai valoroasă colecție din cadrul bibliotecii noastre este aceea de carte românească veche. Căci, nu trebuie să uităm, cărţile româneşti vechi nu constituie numai obiecte purtătoare de „informaţie”, fie ea chiar cu semnificaţie culturală, ci majoritatea dintre ele se constituie în părţi ale unui proiect de introducere a limbii române în oficierea cultului, iniţiat de întâistătătorii Bisericii din Ţările Române în a doua parte a secolului al XVII-lea, proiect care s-a dovedit, prin transpunerea în practică, de o excepţională importanţă pentru apărarea unităţii spirituale, de limbă şi neam al românilor. Credem că dintr-o astfel de perspectivă trebuie privită colecţia de carte românească veche dintr-o bibliotecă academică. Cât priveşte colecţia de carte românească veche din Biblioteca Centrală Universitară „Carol I”, aceasta este o colecție în cea mai mare parte renăscută după autodafeul din decembrie 1989 prin generoase donații, importante eforturi materiale și recuperarea a tot ce s-a mai putut identifica în urma dezastrului.

Se regăsesc pe rafturile bibliotecii noastre cărți apărute în toate cele trei Țări Române începând cu prima jumătate a secolului al XVII-lea și până în anul 1830, inclusiv, alături de cărțile datorate unor români care au văzut lumina tiparului peste hotare. Sunt reprezentate în colecția de carte veche românească a Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I” aproape toate centrele tipografice care au activat în spațiul românesc în intervalul amintit, precum și operele tuturor marilor tipografi ai perioadei, de la Antim Ivireanul, Mitrofan, Mihai Iștvanovici și până la Stoica Iacovici sau harnicii tipografi de la Râmnic din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea.

De la prima traducere integrală în limba română a Noului Testament, apărută la Bălgrad, în 1648, la Biblia lui Şerban Cantacuzino, adevărat act de naştere al limbii române literare, apărută la Bucureşti în 1688, din care deţinem un exemplar dăruit de domnitorul Constantin Brâncoveanu ctitoriei sale de la Hurezi, aşa cum demonstrează o însemnare şi sigiliul domnesc de pe filele acestui exemplar excelent păstrat, toate cărţile care au marcat determinant spiritualitatea, cultura şi civilizaţia românilor se regăsesc pe rafturile bibliotecii noastre.

Alături de marile lucrări care au marcat izbânda limbii române în Biserică, şi aici amintim Evanghelia şi Apostolul apărute la Bucureşti în 1682 şi respectiv 1683, seria Mineelor, apărute la Buzău în 1699 sau a celor râmnicene, apărute în traducere integrală la Râmnic între 1776 şi 1780, de literatura de strană tipărită de Mitrofan, de marile cărţi de predică, cum sunt „Carte românească de învăţătură”, Iaşi, 1643 sau „Chiriacodromionul”, apărut la Bălgrad în 1699, se găsesc marile lucrări de drept, începând cu „Îndreptare a legii”, apărută la Târgovişte în 1653 şi până la codurile domnitorilor fanarioţi de la începutul secolului al XIX-lea, ca şi primele manifestări ale unei noi dimensiuni în cultura românească, care acum începe să se dezvolte, şi amintim cartea lui Dimitrie Cantemir, „Divanul sau Gâlceava înţeleptului cu lumea”, Iaşi, 1698.

Efervescentul sfârşit de secol XVIII şi începutul celui următor, cu spectaculoasele sale realizări culturale, este reprezentat de lucrările în prime ediţii ale unor Ienăchiţă Văcărescu, Radu Tempea sau cele ale corifeilor Şcolii ardelene.

Nu putem încheia consideraţiile despre „cea mai valoroasă colecţie” din biblioteca noastră fără a aminti prezenţa în această colecţie a unui unicat, o carte ce nu mai poate fi regăsită în nici un alt loc, este vorba despre o primă ediţie a „Psaltirei în versuri”, tradusă de Mitropolitul Dosoftei, apărută la Uniev în 1673, lucrare donată Bibliotecii Fundaţiunii Universitare „Carol I” în anul 1916 de Ioan Movilă. Această carte este importantă nu numai prin cono­taţia sa bibliofilă, ci şi prin informaţiile determinante pe care le aduce asupra traducerii acestui text.

Care este cea mai veche carte din această instituție şi care este, pe scurt, povestea ei?

O întrebare incluzând un reper cronologic induce ideea unui răspuns punctual, poate chiar sec, dar nu așa stau lucrurile când este vorba despre „cea mai veche carte”, căci, la fel ca vinul, cartea, cu cât îmbătrânește, se încarcă de arome subtile, incitante, devine mai rafinată, se înnobilează. Deci, o carte nu este aproape niciodată numai „cea mai veche”, ea mai este și altceva. Astfel stau lucrurile și cu lucrarea juristului bolognez, trăitor la jumătatea secolului al XIV-lea, Bartholomeus Saliceto, „Lectura super quatro codicis”, care, stârnind un mare interes în epocă, cunoaște odată cu inventarea tiparului mai multe ediții, una dintre aceasta, anume aceea imprimată de Johann Siber în anul 1483, este cea mai veche carte din colecțiile noastre. Ea a fost achiziționată în anul 1995 din Olanda prin firma Gerits, dintr-un fond pus la dispoziția bibliotecii de către un bibliofil batav. Acest superb in-folio având 183 de file cu rubricație manuscrisă și scoarțe originale face parte dintr-o ediție foarte rară. În afara exemplarului nostru mai sunt astăzi cunoscute în lume numai alte cinci exemplare.