Casa Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou de peste Ocean
Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou nu este doar Ocrotitorul Bucureştilor, ci şi grabnic ajutător şi mijlocitor înaintea tronului Sfintei Treimi pentru rugăciunile pe care i le înalţă românii din diasporă. Păstrarea legăturilor celor de departe cu ţara se face şi prin hramurile pe care le aleg pentru lăcaşurile în care îşi întăresc comuniunea de credinţă şi identitatea naţională. Aşa a luat naştere Mănăstirea „Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou” din Middletown, New York, o oază de spiritualitate românească în Statele Unite ale Americii, despre care ne-a vorbit protos. Ieremia Berbec, stareţul aşezământului monahal.
Preacuvioase părinte stareţ, cum a luat fiinţă Mănăstirea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou din New York?
Mănăstirea „Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou” din New York a luat ființă așa cum iau ființă toate realizările binecuvântate, prin împreună- lucrarea omului cu Dumnezeu. Istoria mănăstirii este legată de Dumitru Minciu din Tulcea, care, cu truda muncii sale agonisite, a cumpărat în Mount Hope 42 de acri de pământ. Acesta a devenit ulterior fiu duhovnicesc al părintelui arhimandrit mitrofor Vasile Vasilache, paroh al Bisericii „Sfântul Nicolae” din Queens, New York. Spre finalul vieții, Dumitru Minciu a hotărât să își lase prin testament toată averea Parohiei „Sfântul Nicolae”. Hotărârii lui, părintele său duhovnic a adăugat și binecuvântarea de a face pe proprietatea din Mount Hope o mănăstire românească. Astfel, din 2001, alături de alți fii duhovnicești, părintele Vasile amenajează în casa din Mount Hope un paraclis cu hramul „Sfântul Dimitrie cel Nou”, o trapeză, o bibliotecă și chilii pentru călugări. Lucrările au fost binecuvântate de Arhiepiscopul Victorin Ursache, care a vizitat proprietatea de câteva ori și a sfințit paraclisul. În anul 2003 trece la cele veșnice părintele Vasile Vasilache și donează prin testament agoniseala sa de o viață, cu dorința de a se construi biserica mănăstirii. Acest lucru s-a realizat cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Nicolae Condrea, Mitropolitul ortodox român al celor două Americi, biserica fiind sfințită în anul 2011, iar pictura bisericii în anul 2016.
Ce înseamnă acest aşezământ monahal pentru comunitatea ortodoxă română din Statele Unite?
Acest așezământ monahal poate însemna mai multe pentru comunitatea ortodoxă română din Statele Unite. Mai întâi, desigur, este un loc de întâlnire cu Dumnezeu prin rugăciune. Un loc ce prin natura sa îndeamnă spre cele duhovnicești. O întărire sufletească adusă credincioșilor prin harul slujbelor, al locului, atât de necesară într-o lume occidentală și nu numai. Apoi, fiind situată într-o zonă cu puține lăcașuri de cult ortodoxe, reprezintă ocazia de a-și practica credința și, de ce nu, de a descoperi mai multe despre aceasta. Totodată, Mănăstirea „Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou” este cu siguranță și o apropiere de România, o alinare a dorului de țară, pentru că prilejuiește adesea întâlnirea comunității ortodoxe române în jurul unei caracteristici de necontestat a moșilor și strămoșilor noștri: credința.
Cum se manifestă evlavia românilor americani pentru sfântul ocrotitor al Bucureştilor?
Evlavia românilor americani pentru sfântul ocrotitor al Bucureștilor se manifestă de cele mai multe ori tainic, în rugăciune de ajutor, de mulțumire către sfânt, prin nădejdea pe care și-o pun în el în diverse situații. În mod vizibil, cred că se manifestă la hramul mănăstirii, atunci când este prăznuirea sa, printr-un număr mare de credincioși, prin implicarea și râvna în organizarea hramului și, desigur, prin bucuria de a fi prezenți la prăznuirea sfântului, prin purtarea portului național românesc.
Cum arată o zi de hram la mănăstirea românească din Middletown?
Anul acesta, Mănăstirea „Sfântul Dimitrie cel Nou” și-a prăznuit anticipat ocrotitorul sâmbătă, 23 octombrie. Bucuria sărbătorii a fost înmulțită deoarece, cu ocazia prăznuirii hramului, icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului din Kursk a vizitat mănăstirea noastră. A fost adusă, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ilarion, Mitropolit al Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei, de Preasfințitul Părinte Nicholas de Manhattan, Episcop-vicar al Eparhiei Americii de Est, care a și slujit Sfânta Liturghie împreună cu Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Nicolae. Slujba a fost una bogată, frumoasă, la care, pe lângă un număr mare de credincioși români din statele New York, New Jersey, Pennsylvania, Connecticut și Virginia, au participat și nouă preoți și un diacon. Deși ziua se anunța a fi dacă nu ploioasă, cel puțin înnorată, odată cu venirea icoanei Maicii Domnului a ieșit soarele, ceea ce desigur nu a fost o coincidență. Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Nicolae a vorbit în cuvântul de învăţătură despre viaţa Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou. La finalul slujbei, ierarhul invitat a vorbit despre istoria și minunile icoanei Maicii Domnului din Kursk. Pentru obștea mănăstirii, Preasfinţitul Părinte Nicholas a oferit o icoană cu toți noii sfinți martiri ruși ai secolului 20; Mitropolitului Nicolae i-a dăruit o icoana pictată în Rusia cu sfântul ierarh protector; toți credincioșii prezenți au primit din mâna ierarhului copii ale icoanei Maicii Domnului din Kursk. Cei doi arhierei au primit din partea vieţuitorilor mănăstirii câte o icoană pictată în România cu Maica Domnului „Dulcea sărutare”.
Ca de fiecare dată, nici cei trecuți la Domnul nu au fost uitați, fiind pomeniți printr-o slujbă de parastas. Sărbătoarea s-a încheiat cu o agapă frățească, dăruită de credincioșii devotați mănăstirii. În timpul agapei a avut loc și un scurt program artistic susținut de Ana Constantin (vioară), Ioana Geba (pian electric), tinerii din ROYA (Organizația Tinerilor Ortodocși Români din America) și cântăreți bisericești de la parohiile românești din New York și New Jersey. Pe această cale, mulțumim tuturor celor care au contribuit cu donații, cu sudoare și cu rugăciuni la buna desfășurare a hramului și la pregătirea și înfrumusețarea mănăstirii pentru a putea fi casă pentru câteva ore Maicii Domnului. Maica Domnului a lăsat în urma ei o bună mireasmă care a umplut biserica, mănăstirea şi sufletele credincioșilor. A fost o sărbătoare panortodoxă în deplin duh de frățietate și împreună-slujire în Biserica lui Hristos, așa cum a observat la sfârșit al nostru Părinte Mitropolit Nicolae.