Catacombele de sub caldarâm

Împlinirea astăzi a 551 de ani de atestare documentară a oraşului Bucureşti ne-a prilejuit o vizită la Muzeul Curtea Veche, unde am realizat un scurt interviu cu muzeograful Gabriel Constantin. Domnia sa ne-a vorbit despre valoarea şi importanţa acestui loc în istorie, subliniind că aici este de fapt "Kilometrul 0" al oraşului.

Domnule Gabriel Constantin, când începe istoria acestui loc? Istoria Palatului Voievodal Curtea Veche începe în cea de a doua jumătate a secolului al XIV-lea, când pe acest loc a fost ridicată o fortăreaţă cu rol militar. Din aceasta, astăzi, se mai păstrează numai fundaţiile. Fortăreaţa era realizată din cărămidă, iar colţurile erau întărite cu blocuri de piatră. Avea o suprafaţă de 160 mp. În cea de a doua jumătate a secolului al XV-lea (1458-1859) Vlad Ţepeş a ridicat o cetate peste fundaţiile vechii fortăreţe, cu ajutorul meşterilor braşoveni, renumiţi la vremea respectivă pentru construcţiile pe care le realizaseră. La 20 septembrie 1459, Vlad Ţepeş a emis un document în care este amintit pentru prima dată numele oraşului Bucureşti. Practic, acesta este singurul document cunoscut până astăzi în care este menţionat numele Bucureştiului. Din vremea acestui domnitor, oraşul începe să fie cea de-a doua capitală a Ţării Româneşti, după Târgovişte. Ce s-a întâmplat după aceea? Un alt moment important în istoria acestui loc este înregistrat în vremea lui Mircea Ciobanul - jumătatea secolului al XVI-lea - când acest domn demolează cetatea ridicată de Vlad Ţepeş şi ridică în locul ei un palat care îndeplinea toate funcţiile unei reşedinţe voievodale. El a ctitorit şi biserica cu hramul "Buna Vestire" - "Antonie cel Mare" mai târziu, care este cea mai veche biserică din Bucureşti rămasă în picioare până astăzi şi care, în acea vreme, era parte integrantă a Palatului Voievodal. Din perioada acestui domnitor se mai păstrează subsolurile cu bolţile, parte originale, parte restaurate, şi porţile. Există, evident, şi o perioadă de înflorire a Curţii Domneşti… Cu siguranţă. Perioada de maximă înflorire a Curţii Domneşti din Bucureşti este înregistrată în vremea lui Constantin Brâncoveanu. El a ridicat în întregime Curtea dându-i o înfăţişare de adevărată curte domnească. În acest sens stau mărturie faptul că aici au fost primiţi oaspeţi de seamă ai diplomaţiei europene, soli transilvăneni, austrieci şi ruşi. Trebuie menţionată şi vizita Lordului William Paget al VI-lea, baron de Beaudesert, ambasadorul Angliei la Constantinopol între 1692 şi 1702. După martiriul lui Constantin Brâncoveanu, Curtea Domnească intră într-un proces de degradare ireversibil, ea nemaistând în centrul atenţiei domnitorilor fanarioţi. În 1798, domnitorul Constantin Hangerli a scos la mezat o parte din suprafaţa Curţii Domneşti, precedent pentru a vinde întreaga suprafaţă a acestui loc. Zidurile vechii curţi voievodale sunt o prezenţă relativ recentă în peisajul zonei… Aşa este. Actualele ziduri ce alcătuiesc Muzeul Curtea Veche au ieşit la suprafaţă în urma cercetărilor arheologice desfăşurate în deceniile 6 şi 7 ale secolului trecut şi care astăzi alcătuiesc acest muzeu. Ce trebuie să ştie bucureşteanul de astăzi despre acest loc? Pe lângă cele pomenite mai înainte, concitadinii trebuie să mai ştie că, reconstituind istoria urbei, acest loc este, practic, "Kilometrul 0" al oraşului. Din acest loc s-au dezvoltat Bucureştii, ştiut fiind faptul că în vremurile trecute centrul administrativ al oraşului îl constituia Curtea Domnească. În jurul Curţii Domneşti s-au aşezat boierii, în jurul lor, negustorii şi meşteşugarii şi aşa mai departe. Iar din acest punct de vedere putem spune că ne aflăm chiar pe locul unde s-au dezvoltat Bucureştii. Fotografii: Mircea Popa