Ce ştim despre riscurile folosirii telefonului mobil?

Celulele corpului uman pot fi gândite ca un fel de unităţi complexe bio-electro-chimice, în care schimbul de substanţe şi informaţii se bazează pe interacţiunea electromagnetică. În ele, curenţii electrici sunt generaţi de ionii de substanţă, cu sarcină electrică pozitivă sau negativă (atomi, în care numărul de electroni şi numărul de protoni din nucleu este inegal). Plecând de aici, s-ar putea spune că întreg corpul uman este un edificiu alcătuit din miliarde de minibaterii şi microdispozitive vii, ce utilizează în diverse forme curent electric. Felul acesta în care este alcătuit corpul uman favorizează, de exemplu, investigaţiile de ordin medical. Ritmul cardiac sau activitatea cerebrală pot fi înregistrate prin intermediul unor dispozitive ce imprimă felul activităţii lor electrice. Electrocardiograma sau electroencefalograma nu sunt decât înregistrarea „activităţii“ electrice a inimii şi a creierului.

Intuitiv, s-ar putea spune că radiaţia electromagnetică se naşte prin simpla mişcare a unei sarcini electrice, cum este electronul. Frecvenţa radiaţiei ar putea fi înţeleasă, cu o exprimare mai intuitivă, ca fiind numărul de unde ce trec printr-un punct din spaţiu într-o anumită durată de timp (de exemplu, într-o secundă). Alimentarea la reţeaua electrică din locuinţe are o frecvenţă cam de o sută de cicli pe secundă. Crescând numărul de oscilaţii, se ajunge la frecvenţa cu care operează emisiunile radio, televiziunea şi radarele, şi apoi undele vizibile cu ochiul liber. Dacă frecvenţa radiaţiei din spectrul vizibil este mai mică, ea se apropie de culoarea roşie. Dincolo de această limită, începe spectrul invizibil infraroşu. Dacă frecvenţa radiaţiei creşte, ea se apropie tot mai mult de culoarea violet, dincolo începând spectrul ultra-violet. La frecvenţe mai mari decât cele ale spectrului vizibil, se ajunge în domeniul razelor X şi al razelor gamma generate de fenomenele cosmice (I). Radiaţii nocive, radiaţii inofensive Pe măsură ce frecvenţa radiaţiilor creşte, efectul lor asupra organimelor vii este din ce în ce mai evident. În legătură cu aceasta, este binecunoscut faptul că spectrul radiaţiilor electromagnetice este împărţit în două: radiaţii ionizante şi radiaţii neionizante. Radiaţiile electromagnetice ionizante sunt cele suficient de puternice încât pot desprinde electronii din structura atomilor sau a moleculelor. „Puterea“ aceasta a radiaţiilor nu ţine însă de cât de mulţi fotoni sunt în radiaţie (adică intensitatea câmpului electromagnetic), ci de energia fiecăruia dintre fotoni (ceea ce înseamnă că frecvenţa radiaţiei este mare). Pe măsură ce frecvenţa radiaţiei este mai mare (sau, altfel spus, lungimea ei de undă este mică), puterea de pătrundere a radiaţiei este tot mai mare, ea putând avea efecte negative asupra structurilor vii. În categoria aceasta a radiaţiilor ionizante sunt cuprinse cele din spectrul ultraviolet, X şi gamma. Aceste radiaţii pătrund în corp şi ionizează atomii, desprinzând electroni din atomii şi moleculele materialului celular. În acest fel, în locul proceselor specifice vieţii, existente într-o celulă sănătoasă, apar legături şi reacţii noi, între atomii sau moleculele ionizate. Noile combinaţii strică ordinea proceselor şi structura „constituenţilor“ chimici ai celulelor şi funcţiile lor, determinând îmbolnăvirea gravă a ţesuturilor şi organelor. (De aceea, medicii nu recomandă expunerea prelungită la soare, în zilele însorite - când radiaţiile ultraviolete sunt mai abundente sau prea deasa investigaţie pulmonară prin radiografie - pentru că acestea utilizează radiaţii din spectrul X. Şi unele şi celelate sunt deja cunoscute ca având un rol important în apariţia diverselor forme de cancer.) Mult timp s-a considerat că cealaltă categorie de radiaţie, cea neionizantă, nu are efecte nocive asupra organimelor vii. Aici sunt cuprinse cele din spectrul vizibil, infraroşu, microunde, dar şi undele radio. Considerentele invocate sunt cât se poate de simple. Mai întâi, constituenţii acestor radiaţii (fotonii) au energie mult mai mică. Ei nu pot desprinde electroni şi deci nu cauzează vreo modificare la nivelul structurii atomice sau moleculare din materialul celulor vii. De asemenea, existenţa umană şi a celorlalte organisme vii se desfăşoară într-un habitat natural în care există deja foarte multă radiaţie electromagnetică neionizantă, Soarele fiind aici principalul contributor. În general, fiind considerate inofensive pentru organismele vii, radiaţiile neionizante au oferit posibilitatea utilizării în domenii dintre cele mai diverse, pe scară largă. Tehnica de calcul, tehnologiile utilizate în industrie, în diferite ramuri, confortul locuinţelor noastre, telecomunicaţiile sau transporturile, o parte semnificativă din tot ceea ce s-a realizat în ultimul secol au fost posibile prin utilizarea câmpurilor electromagnetice, a energiei electrice. Este şi motivul pentru care piaţa abundă în dispozitive tot mai sofisticate şi servicii tot mai performante, cu o gamă tot mai bogată de funcţiuni strâns legate de radiaţia neionizantă: dispozitive de comunicare mobilă (în special telefonia mobilă), televizoare şi dispozitive electrocasnice (cum ar fi cuptoarele cu microunde), dar şi cele de comunicaţie radio. Cum interacţionează corpul uman cu radiaţiile neionizante? Dar interacţionează cumva activitatea electrică naturală a corpului uman cu câmpurile electromagnetice emise de aceste aparate, cum ar fi radiourile, televizoarele, cuptoarele cu microunde, telefoanele mobile, antenele-releu sau liniile de înaltă tensiune? Preocuparea pentru răspunsul la această întrebare este tot mai evidentă. Este binecunoscut şi faptul că, între cele pomenite mai sus, foarte adesea este vizată telefonia mobilă, probabil pentru faptul că există o creştere spectaculoasă a numărului de consumatori. Invazia microundelor În radiaţiile neionizate sunt cuprinse şi microundele. Reprezentând o parte infimă din diversitatea câmpurilor electromagnetice din habitatul natural, microundele au fost produse în mod artificial, de om, începând cu 1886. Ulterior, prin utilizarea pe scară largă a microundelor în telecomunicaţii, radare şi mai ales în telefonia mobilă, am ajuns, în prezent, să trăim într-un mediu în care suntem expuşi unui câmp de microunde de 100 de miliarde de miliarde de ori mai intens decât fondul de microunde care există în spaţiul cosmic (II)! Cotele acestea forţează evaluarea riscurilor posibile. În ultimii ani s-a încercat tot mai mult un răspuns cu privire la efectele antenelor de telefonie mobilă sau telefoanele aferente asupra omului. Au apărut multe studii şi voci avizate care infirmă ideea că radiaţiile neionizante sunt complet inofensive pentru organismele vii. Posibile efecte nocive ale radiaţiei neionizante Cel mai recent studiu, realizat de oameni de ştiinţă din 14 ţări, leagă utilizarea telefoanelor mobile de creşterea riscului dezvoltării unor tumori cerebrale. „Cellphones and Brain Tumors, 15 Reasons for Concern“ („Telefoanele mobile şi tumorile pe creier, 15 motive de îngrijorare“) arată că riscul este chiar mai mare în cazul copiilor. De asemenea, aici se arată că multe cercetări anterioare, comandate de producători sau operatori de telefonie, au minimalizat aceste efecte, chiar dacă anumite legături erau şi acolo evidente. Rezultatele acelor cercetări, spun autorii studiului recent, au fost prezentate în aşa fel încât publicul să ajungă la concluzia că riscul apariţiei unei tumori de pe urma utilizării telefonului mobil este redus. În fine, se apreciază că, în studiile de specialitate favorabile telefoniei mobile, neglijarea acestui aspect este de fapt o eroare de cercetare, întrucât se excludeau efectele telefoanelor când acestea nu sunt folosite şi se eliminau din cercetare subiecţii de vârste mici şi persoanele care dezvoltaseră deja o tumoare cerebrală. Pe de altă parte, trebuie spus că multe consideraţii privind admisibilitatea radiaţiilor neionizante pentru corpul uman au fost făcute luând în calcul doar efectele termice pe care ele le au asupra ţesuturilor. Există însă studii recente care avertizează că, înafara acestor efecte de notorietate, radiaţiile neionizante se dovedesc a fi nocive pentru organism, în alte forme, necunoscute până acum (III). Ele par să modifice structurile proteinelor (IV), să afecteze sistemul imunitar, să afecteze membrana celulelor, prin îndepărtarea ionilor de calciu, să altereze permeabilitatea capilarelor cerebrale şi să afecteze mecanismul fiziologic de circulaţie sanguină în ţesutul cerebral (V). Sunt date care arată că utilizarea extensivă a acestor dispozitive poate duce la modificări ale ADN-ului, determinând apariţia unor tumori cerebrale, dar pot avea efecte nocive şi la nivelul barierei hemato-encefalice sau în cazul fertilităţii bărbaţilor. Pe de altă parte, mai multe cercetări efectuate între 2000 şi 2008, de către Lennart Hardell, profesor de oncologie al Universităţii Orebro (Suedia), atrag atenţia că există un risc mare în dezvoltarea de tumori cerebrale în rândul tinerilor sub 20 de ani ce utilizează telefonia mobilă. Pentru celelalte categorii de vârstă, încidenţa afecţiunilor devine mai evidentă după 10 ani de utilizare. Cercetările mai arată că riscul semnalat creşte cu cât vârsta utilizatorului este mai mică. Interese economice şi adevărul despre telefonia mobilă Nu lipsesc însă nici studiile care minimalizează aceste efecte. Foarte mulţi operatori de telefonie mobilă şi unele cercetări făcute în industria de profil afirmă că nu este dovedită nici o legătură între utilizarea telefoniei mobile şi incidenţa cancerelor. Sunt invocate aici mai multe motive: dificultatea de a stabili dacă o anumită formă de cancer apărută la un subiect aflat sub observaţie este determinată în mod exclusiv de utilizarea telefonului mobil sau de alte cauze; perioada de latenţă, între debutul expunerii la câmpurile de microunde şi apariţia cancerului, care poate fi uneori de 30 de ani, face ca legătura cauzală să fie greu de dovedit! Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) susţine că nu există studii sau dovezi concrete care să demonstreze care este efectul undelor GSM. Există însă voci care discreditează această poziţie. Potrivit cercetătorului Andrew Goldworthy, profesor de biologie la Imperial College London şi autorul a numeroase studii legate de efectele telefoanelor mobile şi a antenelor GSM asupra organismului uman, poziţia OMS nu este exprimată într-un mod imparţial. Într-un interviu pe această temă, acordat Hotnews, în luna august, Andrew Goldsworthy afirmă că persoana responsabilă la OMS de proiectul telefoanelor mobile este un fost consultant pentru industria de telefoane mobile! Înainte să lucreze la OMS, spune profesorul, responsabilul OMS a oferit consultanţă chiar în telecomunicaţii. Interphone - un proiect european compromis? În dorinţa de a face mai multă lumină în acest dosar, Parlamentul European a avut în atenţie, începând cu 1998, proiectul Interphone, lansat propriu-zis în 2000. La debut, Interphone a fost considerat proiectul ştiinţific complet destinat să investigheze felul cum radiaţiile electromagnetice neionizante afectează organismul uman. El implica 12 state şi viza identificarea riscurilor anumitor tipuri de cancer. Din nefericire, deşi concluziile trebuiau făcute publice încă din 2006, ele se lasă încă aşteptate! Dezbaterea şi implementarea proiectului Interphone s-a mutat pe alte două fronturi. Primul vizează faptul că în formula de start a comisiilor care investighează această chestiune nu este asigurată o reprezentare corectă a tuturor părţilor interesate, inclusiv a ONG-urilor şi a asociaţiilor consumatorilor. Pe de altă parte, s-a invocat necesitatea evaluării integrităţii ştiinţifice a membrilor şi prevenirea posibilelor situaţii cu risc de conflict de interese sau de fraude susceptibile în sectorul cercetării. Oricum, este important că raportorul doreşte să pună accentul pe numeroasele documente care i-au fost deja aduse la cunoştinţă şi care precizează că societăţile de asigurare refuză, în general, să acopere riscul de răspundere civilă cu privire la câmpurile electromagnetice! În expunerea de motive prilejuită de propunerea de rezoluţie a Parlamentului European se afirmă că, în această situaţie, ţinând seama de „capacitatea asiguratorilor de a evalua orice tip de risc şi de a anticipa evoluţia riscurilor, avem dreptul să ne întrebăm asupra cauzelor care îi motivează să aplice în felul lor principiul precauţiei“. Îngrijorări exprimate deschis Situaţia a depăşit o simplă dispută ştiinţifică sau de presă, între două tabere care luptă pentru incriminarea sau salvarea telefoniei mobile, câtă vreme s-a ajuns ca Parlamentul European să deplângă oficial această situaţie. În rezoluţia privind problemele de sănătate produse de câmpurile electromagnetice, votată deja de comisie, stă scris că Parlamentul European „(14) deploră amânarea sistematică din 2006 a publicării concluziilor studiului epidemiologic internaţional Interphone, care are ca obiectiv să studieze dacă există o relaţie între utilizarea telefonului mobil şi anumite tipuri de cancer, în special tumorile pe creier, nervul auditiv şi glanda parotidă; şi (15) subliniază, în acest context, apelul la prudenţă lansat de coordonatoarea studiului Interphone, doamna Elisabeth Cardis, care, pe baza cunoştinţelor actuale, recomandă, în ceea ce priveşte copiii, să se utilizeze în mod rezonabil telefonul mobil şi să se prefere folosirea telefonului fix“ (VI ) Raportul Parlamentului European şi al Guvernul României „Întrucât tehnologia aparatelor fără fir emite câmpuri electromagnetice, care pot avea efecte adverse asupra sănătăţii umane, şi întrucât persistă incertitudini cu privire la riscurile posibile pentru sănătate, mai ales pentru persoanele tinere, al căror creier este încă în dezvoltare; (…) întrucât anumite cunoştinţe par să întrunească unanimitatea, în special cele care enunţă caracterul variabil în funcţie de individ al efectelor expunerii la microunde… Parlamentul European solicită luarea în considerare în special a efectelor biologice atunci când se evaluează impactul potenţial asupra sănătăţii cauzat de radiaţiile electromagnetice, mai ales dat fiind faptul că unele studii au găsit cele mai nocive efecte la nivelul cel mai redus; şi invită statele membre ca, împreună cu operatorii de sector, să pună la dispoziţia publicului hărţi de prezentare a expunerii la linii de înaltă tensiune, radiofrecvenţe şi microunde (…) pentru a fi consultate uşor de către public şi pentru a fi diseminate prin mijloacele de comunicare“. De asemenea, Parlamentul European „denunţă anumite campanii de comercializare ale operatorilor de telefonie deosebit de agresive cu ocazia sărbătorilor de sfârşit de an şi a altor ocazii speciale, cum ar fi vânzarea telefoanelor mobile destinate exclusiv copiilor sau pachetele cu minute gratuite create pentru adolescenţi“ (VII). Guvernul României recunoaşte, de asemenea, nocivitatea radiaţiilor electromagnetice neionizante emise de antenele de telefonie mobile. În Ordonanţa nr. 2/2006 din 12/01/ 2006, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 57 din 20/01/2006, privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2006, care prevede la art. 16 „(1) Spor pentru condiţii vătămatoare, de până la 10% din salariul de bază, se acordă funcţionarilor publici care desfăşoară activitate în autorităţile şi instituţiile publice în care funcţioneaza instalaţii care generează câmpuri electromagnetice de radiofrecvenţă produse de emiţători pentru comunicaţii, instalaţii de microunde, instalaţii de curenţi de înaltă frecvenţă, staţii de bruiaj“. În plan public,prea puţine semne Ceea ce intrigă şi mai mult este faptul că, simultan cu toate aceste îngrijorări, spaţiul publicitar virtual şi urban, radioul şi televiziunea, abundă în spoturi tot mai seducătoare privind oferta de telefonie mobilă. Numărul posesorilor de telefon mobil creşte foarte mult, în fiecare an. Se înmulţesc antenele de telefonie mobilă, postate pe imobile şi în spaţiile publice. Creşte diversitatea de produse, servicii şi oferte pentru copii şi adulţi. În SUA, care în anul 2000 avea aproape 100 de milioane de posesori de telefoane mobile, potrivit estimărilor, 50% dintre copii posedă deja un telefon mobil. Producătorii de telefoane mobile mizează pe ideea că părinţii sunt angajaţi şi comunică prin telefonie mobilă cu copiii lor. În acest sens, telefoanelor destinate copiilor producătorii le-au inclus şi funcţia GPS (care permite localizarea prin satelit). Pentru adulţi sunt propuse numeroase dispozitive noi, cum ar fi Bluetooth - un set de accesorii ce utilizează undele radio, care alcătuiesc o reţea wireless personală (PAN - personal area network) sau posibilităţi telefonice de recepţie pentru televiziune. I Cf. Richard P. Feynman, Şase lecţii uşoare. Bazele fizicii explicate de cel mai strălucit profesor. Text redactat de Richard P. Feynman, Robert B. Leighton şi Matthew Sands, Editura Humanitas, Bucureşti, 2007, p. 68. II Henrietta Nittby, Increased blood-brain barrier permeability in mammalian brain 7 days after exposure to the radiation from a GSM-900 mobile phone, în rev. Pathophysiology, august 2009, vol. 16, nr. 2/3, pp. 103-112. III Carl Blackman, Cell phone radiation: Evidence from ELF and RF studies supporting more inclusive risk identification and assessment, în rev. Nature Pathophysiology, august 2009, vol. 16, issue 2/3, pp. 205-216. IV Anu Karinen, Mobile phone radiation might alter protein expression in human skin, în rev. BMC Genomics, 2008, vol. 9, Special section, pp. 1-5. V Este procesul supranumit şi blood-brain barrier (notat şi BBB). Cf. Max Vojtíšek, Potential Impact of Simulated Mobile Phone Radiation on Blood-Brain Barrier, în rev. Electromagnetic Biology and Medicine, 1536-8386, vol. 24, nr. 3, 2005, pp. 355–358. Cercetările au fost confirmate şi anul acesta. Cf. Henrietta Nittby, art. cit. VI Extrase din Raport privind problemele de sănătate provocate de câmpurile electromagnetice, 23 februarie 2009, disponibil la http://www.europarl.europa.eu. VII Ibidem.