Certurile - semne ale fragilității familiei
O familie fericită și împlinită este cea în care certurile nu își găsesc locul. Buna înțelegere, pacea, armonia, iubirea și bunătatea sunt elementele esențiale care asigură mediul sănătos în care o familie poate prospera sufletește și se poate împărtăși de binecuvântarea harului dumnezeiesc. Însă certurile și scandalurile, vorbele jignitoare și atmosfera tensionată pot transforma orice căsnicie fericită în una de coșmar.
Înțeleptul rege Solomon observa cu justețe: „Cărbunii slujesc pentru căldură, lemnele pentru foc, iar omul certăreț pentru a ațâța cearta” (Pilde 26, 21). În interiorul unei căsnicii, pacea și buna înțelegere asigură soților acel mediu liniștit care îi încarcă pozitiv în lupta cu vitregiile și dificultățile vieții.
Suportarea dificilă a oamenilor certăreți
Însă, atunci când soțul și soția ajung să se certe, iar aceste dispute nu se soluționează printr-o împăcare grabnică și prin eliminarea obstacolelor întâmpinate anterior, ci continuă să se acumuleze într-o tensiune reciprocă, atunci ruptura între cei doi se adâncește extraordinar de repede. Tot înțeleptul rege Solomon afirma: „Mai bine să locuiești în pustiu decât cu o femeie certăreață și supărăcioasă” (Pilde 19, 21). Această constatare se potrivește însă foarte bine și bărbaților, nu doar femeilor. În general, a conviețui cu o persoană certăreață se poate dovedi un test nu doar al răbdării, ci și al sănătății psihice. Nimic nu se dovedește mai greu de suportat în unele momente ca persoanele care aleg să ceară socoteală din nimic sau care interpretează greșit chiar și gesturile mărunte. În astfel de situații, nici abordarea pașnică, nici tăcerea nu par să funcționeze, să amelioreze câtuși de puțin reacția inadecvată a celuilalt. Dacă încerci să faci pace, ți se reproșează o presupusă aroganță sau slăbiciune, iar dacă taci, vei fi criticat că disprețuiești importanța a ceea ce s-a petrecut. Dezamorsarea unor astfel de conflicte devine imposibilă atunci când ajung să se repete aproape zilnic, iar relația dintre soți ajunge similară cu cea a două armate care se pândesc reciproc din interiorul tranșeelor săpate. Un medicament eficient s-ar putea dovedi discuția în doi atunci când soțul și soția sunt calmi, dar, dacă în cuplu certurile s-au repetat la nesfârșit, chiar și în cea mai calmă discuție își poate face din nou apariția interpretarea greșită a intențiilor celuilalt. Însă, chiar și în această situație neplăcută, să nu cedăm impulsului de a ne certa. Există o pildă foarte frumoasă în acest sens, formulată de un stareț rămas necunoscut după nume, dar cunoscut după înțelepciune: „Ne-a spus oarecine dintre Părinți o pildă pentru smerita cugetare, că au zis cedrii către trestii: «cum voi, slabe fiind și neputincioase, iarna nu vă frângeți, iar noi, atât de mari fiind, ne zdrobim, iar uneori ne și dezrădăcinăm?!». Și le-au răspuns trestiile, zicând: «Noi, atunci când vine iarna și suflă vântul, ne plecăm cu vântul încoace și-ncolo, și pentru aceasta nu ne frângem, pe când voi, stând împotriva acelora, vă primejduiți». Deci mai spunea starețul: «Se cuvine ca să ne dăm la o parte atunci când se face cuvânt de ceartă și a da loc iuțimii până va trece, și a nu ne împotrivi, ca nu cumva să cădem în gânduri, în cuvinte și în lucruri fără de cale!»” (***, Pilde vechi & pilde noi, vol. II, Slatina, Ed. Episcopiei Slatinei și Romanaților, 2021, p. 110).
Certurile afectează enorm copiii
O greșeală gravă care se petrece în foarte multe familii constă în certurile dintre soți în fața propriilor copii. Când se întâmplă așa ceva, dar mai ales atunci când certurile sunt însoțite și de o acută violență verbală sau chiar fizică, traumele pe care copiii le suferă sunt incalculabile. Dacă soții nu se pot abține de la a se critica reciproc, atunci măcar să respecte această regulă simplă: niciodată să nu se certe în fața propriilor copii. Un copil care a asistat din plin la certurile părinților săi ajunge să fie afectat masiv psihic și sufletește și fie va repeta el însuși la maturitate același obicei nociv, fie va deveni foarte interiorizat, trăind tot restul vieții cu o încredere mult diminuată în sine, dar și în cei din jur, izolându-se practic de oameni. O explicație pertinentă a singurătății tot mai accentuat întâlnită în zilele noastre este și faptul că mulți copii au fost expuși de mici certurilor și scandalurilor din interiorul familiilor care ar fi trebuit să-i protejeze și să le ofere un mediu armonios și pașnic în care aceștia să se dezvolte adecvat. În plus, copilul tinde să se învinovățească atunci când observă că părinții săi se ceartă, mai ales dacă este mic. Neputând să înțeleagă de ce și pentru ce aleg să se certe aceștia, trăiește adesea cu impresia că el este cel vinovat de tot ceea ce se întâmplă. Inima sa suferă, cel mai adesea în tăcere, iar atunci când părinții remarcă în sfârșit comportamentul său retras, copilul este profund afectat. Atunci când părinții se ceartă în fața copilului, loviturile cele mai grele le încasează sufletește cel mic, nu partenerul care ripostează sau cel care inițiază certurile.
Calmul, iertarea și pacea - medicamente ale certurilor
Cel care întâmpină cu calm și răbdare un om dispus să se certe, chiar dacă nu va reuși să-i schimbe intenția de a-l certa, va reuși măcar să reducă în mod considerabil conflictul. Contează de asemenea enorm să nu fii niciodată ranchiunos cu partenerul de viață. Chiar dacă greșeala nu îți aparține, să ierți și să uiți este un balsam care vindecă multe certuri și previne altele. Poate nu întotdeauna, dar adeseori. Dacă poți de asemenea să-ți păstrezi pacea sufletească în mijlocul conflictelor ești un om foarte câștigat. Mânia, ranchiuna și reaua-dispoziție nu te vor afecta, nici nu îți vor dicta ce ai de făcut sau de spus. Iar într-o căsnicie, mai ales în una în care cuplul a fost binecuvântat cu apariția copiilor, conflictele cât mai rare și de scurtă durată sunt un semn al maturității soților și un indicator al faptului că în căsnicia respectivă se poate comunica armonios și pașnic, chiar și atunci când sunt întâmpinate dificultăți mari. Și acesta este un mare dar al harului dumnezeiesc, prezent în mijlocul acelei familii. O familie fericită, care a învins certurile prin răbdare, calm, iertare și pace. Cu ajutorul lui Dumnezeu.