Cimbrul de grădină, condiment şi medicament

Cimbrul a fost cultivat încă din Antichitate, mai întâi pentru virtuţile medicinale şi apoi ca plantă condimentară. În scopuri alimentare şi terapeutice se utilizează partea aeriană cu ramuri tinere, nelignificate, care se recoltează în timpul înfloririi, prin tăiere la 7-8 cm de la sol.

Proprietăţile terapeutice sunt în corelaţie cu componentele biochimice foarte mult diversificate ale plantelor: -antiseptice, antifungice, bactericide, antihelmintice; - astringente (datorită taninurilor), stomahice, antidiareice, carminative, coleretice; - expectorante, calmotusive; - antireumatice, antinevralgice. În uz intern acţionează în următoarele afecţiuni: - insuficienţă hepatică, stimularea secreţiei bilei, enterocolite, indigestii, diaree cronică şi acută, dureri abdominale cu crampe, balonări intestinale, paraziţi intestinali (Giardia-lamblia) şi lipsa poftei de mâncare; - bronşite cronice, astm bronşic, gripă, răceli, tuse convulsivă, laringită, traheită; - migrene, stări febrile, nevralgii, oboseală; - cistite, pielonefrite, amenoree; - dureri reumatice, artroze; - anemie, convalescenţă. În uz extern sunt constatate efecte în: - boli reumatice, lumbago, gută; - ulceraţii cutanate (plăgi, pete pe obraz, înţepături de insecte); - seboree, căderea părului (alopecie); - leucoree (spălături vaginale); - rinosinuzite (inhalaţii); - nevralgii dentare (gargară). Formele de utilizare În alimentaţie, herba de cimbru, măcinată mărunt, este folosită la condimentarea unor mâncăruri greu digerabile (fasole, mazăre, varză, ciuperci), la aromatizarea salatelor de legume, sosuri, fripturi de porc, vânat şi peşte prăjit sau fiert, cârnaţi, mezeluri, conserve, omletă, ochiuri, brânzeturi, murături (din varză, gogonele, castraveţi, gogoşari). În terapia medicală, cimbrul de grădină se foloseşte sub diverse forme. - Infuzia preparată din 2-3 linguriţe herba uscată şi mărunţită la 250 ml apă clocotită; se infuzează acoperit 10 minute şi se bea o cană pe zi, fracţionată în 2-3 reprinze, având efecte în diaree, stimularea apetitului, bronşite cronice, dureri de piept; - Decoctul (două linguriţe la 250 ml apă rece, cu fierbere 5 minute sau tinctură în alcool 400) se foloseşte împotriva durerilor de dinţi, stomac şi de piept. În uz extern este frecvent utilizat decoctul concentrat din amestec de cimbru, urzică-vie, lipan şi coajă de mesteacăn, pentru fricţionarea pielii capului, având efecte împotriva căderii părului. Băile calde de şezut cu decoct din amestec de cimbru şi coada-şoricelului sunt eficiente în tratarea tremurului la mâini şi picioare, nevralgii şi leziuni ale coloanei vertebrale. Uleiul eteric de cimbru sau formele separate de timol şi carvacrol au proprietăţi antifungice, cu aplicaţii contra infecţiilor cutanate şi în igiena bucală.