„Cine a aflat iubirea, le-a găsit pe toate”

E o mare binecuvântare să ai ca părinte duhovnicesc un sfânt. Arhimandritul grec Metodie Alexiu, parohul Bisericii Mitropolitane „Sfântul Grigorie Palama" din Salonic, a avut parte de un asemenea dar. Legătura lui cu Sfântul Paisie Aghioritul l-a format duhovnicește. Învățătura pe care a primit-o de la el nu a fost una pur teoretică, ci în primul rând trăită. Invitat recent la București pentru a vorbi tinerilor, părintele Metodie ne-a împărtășit din experiența uceniciei lui lângă cuviosul athonit.

Părinte arhimandrit, cum putem dobândi dragostea pe care a avut-o Sfântul Paisie pentru toate?

Secretul acestei iubiri este ștergerea sinelui păcătos. Nemai­existând EU, împlinesc ceea ce spune Sfântul Apostol Pavel: „Nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine" (Galateni 2, 20). Dacă înăuntrul meu trăiește Hristos, ce altceva decât iubire se va afla în mine? Pentru că Dumnezeu este iubire.

Cum își va șterge omul sinele? Văzându-și păcatele. Sfântul Paisie spune: „Când omul într-adevăr își vede păcatul dinăuntru, se va smeri, iar când se va smeri, va veni înăuntrul lui Lumina și Iubirea lui Dumnezeu, și-i va lumina pe ceilalți fără ca el să-și dea seama de asta."

Vă rugăm să ne vorbiți despre ascultare în viziunea Sfântului Paisie Aghioritul.

Cuviosul vedea ascultarea ca rezultat al smereniei și al cunoașterii de sine. Observând că nu merg bine, fac ascultare pentru ca să pot fi îndrumat corect și să-mi pot schimba viața. Ascultarea este viață, iar neascultarea este moarte. Cauza căderii primilor oameni au reprezentat-o tocmai egoismul și neascultarea, și Noul Adam, adică Hristos, prin ascultarea de Dumnezeu-Tatăl ne-a readus în starea dintâi.

Care este cea mai de folos învățătură pe care ați primit-o de la Sfântul Paisie?

Încetează să dorești să exiști pentru tine și lasă-L pe Dumnezeu să existe înăuntrul tău. Aceasta va fi cea mai mare binecuvântare și bucurie a vieții tale, iubirea pentru Dumnezeu.

Dar să luăm aminte, nu orice iubire aduce binecuvântare și bucurie. De multe ori avem iubiri care sunt pline de patimi, de păcat, de gânduri ascunse și de egoism. Nu aceasta este iubirea adevărată. Să învățăm de la Hristos ce înseamnă cuvintele: „Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul. Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii" (Ioan 13, 34-35).

Sfântul Paisie primea foarte mulți tineri care veneau cu ideile oferite de societatea seculară. Cum ar trebui să ne raportăm noi, tinerii din Biserică, la cei de alte confesiuni sau chiar indiferenți religios?

Cu iubire, pentru că ura pentru cineva care nu este ortodox nu vine de la Dumnezeu. Sfântul Grigorie Palama, atunci când se afla în captivitate la musulmani, a primit cu iubire să vorbească cu cei mai mari teologi ai islamului și a dialogat cu ei, iar Sfântul Paisie l-a primit pe un catolic să ucenicească lângă el vreme îndelungată. Adevărata iubire are discernământ, iar prin discernământ putem ști când să ne oprim și până unde să mergem. Relația noastră cu ceilalți trebuie să fie întotdeauna o relație de iubire. De multe ori, noi, ortodocșii, suferim de o boală, pe care eu am numit-o „orthodoxoplixia", repulsie ortodoxă, în sensul că avem o tresărire chiar din momentul în care auzim că cineva nu este ortodox. Ce a spus Hristos apostolilor? A spus: „Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh" (Matei 28, 19). Nu a spus: „Alungați-i și-i blestemați pe cei care nu sunt ortodocși și pe cei care nu sunt împreună cu voi și apropiați vouă!" Iubirea creștină știe să găsească soluții.

Sfântul Paisie ne spune să-i privim pe toți oamenii ca pe fratele sau ca pe sora noastră. Cum să facem acest lucru fără să-i judecăm?

Atunci când îl privești pe celălalt cu iubire, în mod automat nu-l mai judeci. Sfântul Paisie spunea: „Frecvența prin care putem comunica cu Dumnezeu se găsește în două lucruri: iubire și smerenie. Acestea două nu se pot despărți".

Care sunt învățăturile Sfântului Paisie Aghioritul legate de lucrarea Rugăciunii lui Iisus în lume?

Învățătura Sfântului Paisie este aceea că rugăciunea minții poate fi practicată atât de călugări, cât și de mireni, de cei care au familie, precum și de cei care nu au familie. Când deprinzi rugăciunea inimii, o poți practica și în timp ce muncești, și când mergi, când aștepți autobuzul, când ești trist și când ești bucuros.

Cum lucrează harul în lume?

Harul lui Dumnezeu este ceva care vine din exterior și atinge pe om, ne atinge pe noi și întreaga creație. Există o carte în franceză: Jean-Marie Pelt, Les langages secrets de la nature (Limbajele tainice ale naturii), în care specialiștii spun că întreaga fire trăiește, ființează prin intermediul energiilor. Este ceea ce se spune și în rugăciunea „Împărate ceresc": harul lui Dumnezeu mișcă întreaga creație cu excepția oamenilor, de la care așteaptă acordul, un „Da, vino, Doamne!"

Noi în Salonic încercăm să ne luăm un canon de rugăciune pe care-l facem în fiecare dimineață. Oricine dintre voi, dacă vrea, poate să se alăture. Am început acest efort acum câteva luni. Acum fac acest canon tineri din Rusia, din America, din Franța și din mai toată Grecia. Din cauză că avem o dificultate în a ne ruga, să ne rugăm toți împreună. Nici nu vă puteți imagina cât vă poate ajuta aceasta în viața voastră duhovnicească.

Mâine dimineață, după rugăciunea pe care cred că o faceți după ce vă sculați, vă rog ca, timp de trei minute, să stați liniștit într-un colț al dormitorului dumneavoastră și să încercați să repetați din adâncul inimii: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!" Rugăciunea va aduce bucurie, binecuvântare și înnoire. Aceasta va fi una dintre experiențele pe care o veți avea legat de harul lui Dumnezeu, despre a cărui roadă Sfântul Apostol Pavel spune: „Roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia" (Galateni 5, 22-23).

Ce v-a marcat cel mai mult duhovnicește în întâlnirea cu acest om al lui Dumnezeu, Sfântul Paisie Aghioritul?

Iubirea adevărată. Cine a aflat iubirea, le-a găsit pe toate.

Cum poate fi transmis generației de astăzi gustul pentru asceză și dorirea unei vieți în Hristos?

Aspirația noastră pentru o viață în Hristos depinde de modul în care o înțelegem pe aceasta din urmă. Dacă sunt creștin ortodox trebuie să fac o revoluție în sinea mea, să-mi întreb serios sinele meu: „Ai înțeles oare de ce ești creștin? Ai înțeles oare că Hristos este viu înăuntrul tău?" Așa se întreba Sfântul Paisie și în general toți sfinții, și tocmai de aceea strigau neîncetat: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!" Aceasta este taina: să-l învățăm pe om să-și pună întrebări și să aibă un discernământ care să izvorască din experiență. Un sfânt foarte drag mie, Grigorie Palama, spunea: „Este mai puternică experiența decât teoria". De multe ori ne străduim făcând greșeala de a spune celuilalt cum stau lucrurile: că trebuie să se roage, să se nevoiască, să țină post, să meargă la biserică sau să se spovedească. Însă prin ceea ce el va vedea la noi, prin dragostea noastră, îl vom învăța pe celălalt să accepte această perspectivă duhovnicească a vieții, urmând ca experiența proprie să-l învețe mai bine.

Cum poate să lupte tânărul de astăzi împotriva dependenței de tehnologie?

Iată o întrebare ușoară. Tehnologia este pentru tehnologie, iar Hristos este pentru viață și libertate de orice sclavie. Atunci când caut în calculator încercând să alcătuiesc o lucrare științifică sau caut prin biblioteci pentru a găsi anumite cărți, știu ce o să fac și care va fi rezultatul. Tot secretul este să nu cred într-un mod egocentric că posibilitățile tehnologice ale acestei epoci și cunoștințele mele pot să-mi ofere bucurie și binecuvântare, că tehnologia mă va conduce către fericire. Trebuie doar să deosebesc un lucru de altul, să deprind discernământul. Totul depinde de dreapta evaluare a lucrurilor, iar dreapta evaluare este legată de sensibilitatea noastră duhovnicească.

Vorbiți-ne despre trăirea dumneavoastră în Hristos.

Hmmm! Nu e ușor. Când eram de 18 ani, o auzeam pe mama mea care îmi spunea să merg la biserică, la școala catehetică, însă eu nu eram mulțumit doar cu lucrurile acestea. Și am devenit așadar un pic revoluționar. I-am spus lui Hristos: „Mă voi ruga în fiecare zi, dar să mă faci să simt în interiorul meu că ești un Dumnezeu viu. Nu vreau să cred în Tine fără să Te cunosc. Vreau să simt cum inima mea a primit putere, mângâiere și binecuvântare de la Tine și că simt prezența Ta!" Așadar, m-am rugat astfel în fiecare seară și Dumnezeu nu venea. Mă simțeam atât de rău și de urât, încât am început să devin și mai pretențios. Am început să-I vorbesc foarte aspru, până în punctul în care am ajuns să-L întreb: „Unde ești, Dumnezeul meu?" Iar într-o zi, când am spus acest lucru și mai tare, și cu durere în inimă, pentru că aveam atâta nevoie de prezența Sa, am simțit cum mi-a vorbit. Era prima dată când simțeam că un dialog între mine și Dumnezeu era posibil. Eram în fața unei cruci pe care era zugrăvit trupul Mântuitorului. Am auzit așadar cum mi-a spus: „Uită-te la Mine! M-am răstignit pentru tine și pentru toți oamenii". Și atunci L-am privit din nou și am început să plâng, să plâng mult, nu pentru că nu-L vedeam pe Hristos, ci pentru că L-am simțit apropiindu-Se de mine. L-am simțit spunându-mi: „M-am răstignit pentru tine pentru că te iubesc, la fel cum îi iubesc pe toți oamenii." Din acea seară, era aproape 12 noaptea, I-am promis ceva: Vreau să trăiesc ca să simt această bucurie pe care Mi-ai dat-o astăzi, iar apoi Îți voi da întreaga mea viață! Așa lucrează Dumnezeu și îi mântuiește pe oameni, și împreună cu ei și pe mine, păcătosul. De atunci nu-mi amintesc să fi fost vreo zi în care să mă rog și să nu simt această mângâiere și binecuvântare pe care le dă Hristos. Iertați-mă, m-ați provocat și am vrut să fiu sincer cu dumneavoastră și să vă ofer un răspuns din inimă.

Cum și-a pus amprenta asupra vieții sfinției voastre Sfântul Paisie?

L-am simțit pe Sfântul Paisie ca pe o prezență care mi-a răspuns la toate întrebările mele fără să cer cu detalii răspunsul la ceea ce aveam să întreb. Răspunsul sfântului a fost iubirea, iar această iubire mi-a oferit cea mai mare și mai puternică lămurire.

Cum trebuie să fie cateheza Bisericii astăzi pentru ca tinerii să se apropie de Hristos și să-și înnoiască viața duhovnicească?

Cateheții să fie plini de iubire. Nu trebuie să-i respingem pe tineri pentru că acționează într-un anume fel. Trebuie să încercăm să-i învățăm că numai Hristos poate oferi omului ceea ce acesta din urmă caută de-a lungul întregii sale existențe. Hristos a spus: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața" (Ioan 14, 6).

Cum poate tânărul de astăzi să depășească această stare de indiferență duhovnicească ce-i domină viața?

Trebuie să încerce să fie indiferent față de cele ce există și să fie atent la ceea ce caută el cu adevărat. Tânărul caută adevărul, iar Adevărul este Hristos. Este foarte simplu. Tânărul trebuie să îndrăznească să dobândească o experiență personală cu Hristos. Oricâte i-am spune unui tânăr despre Dumnezeu, dacă nu îl îndemnăm să aibă o relație personală cu Mântuitorul, el nu-L va cunoaște niciodată pe Acesta.

Care sunt caracteristicile catehezei pe care ați dezvoltat-o în ultimii ani în cadrul grupului de tineri ai parohiei Bisericii Mitropolitane „Sfântul Grigorie Palama" din Salonic? Ce poate învăța Biserica Ortodoxă Română din acest exemplu de activitate cu tineretul de astăzi?

Cu bunăvoința, sfatul și binecuvântarea Înaltpreasfin­țitului Părinte Mitropolit Antim al Salonicului, care are o sensibilitate față de puterea pe care textele Sfântului Grigorie Palama o au asupra omului modern, am încercat să împlinim în faptă ceea ce nu este chiar așa de ușor de făcut: să ne apropiem de cel mai mare teolog mistic al Bisericii Răsăritene și să ne ostenim stră­duindu-ne să simțim înăuntrul nostru că cele ce ne spune sfântul sunt adevărate. Apoi toate au decurs foarte simplu, pentru că, imediat după ce am citit câteva din textele acestuia, am observat că acest sfânt este plin de lumină și că poate lumina viața noastră.

Cred că misiunea cărții publicate în limba română (Viața în Hristos după Sfântul Grigorie Palama) și lansată aceste zile la București, în lumea contemporană se aseamănă cu o reapariție a Sfântului Grigorie Palama, într-un mod mai modern, în mai puține cuvinte, astfel încât să fie mai puternice, mai convingătoare și mai ușor de înțeles pentru a-l stimula pe tânărul de astăzi să le împlinească în viața sa. Tânărul de astăzi caută autentica viață duhovnicească prin învă­țătura Sfinților Părinți, iar aceasta ne poate influența pe toți, căci prin intermediul textelor sfinților simțim că avem o relație personală cu Dumnezeul Cel Viu. Acest lucru începe să creeze ­înăuntrul nostru o minune: să vrem să fim cu Dumnezeu și să simțim cu adevărat prezența Lui în viața noastră.