„Cine are credinţă are mai puţine dezechilibre sufleteşti“

Trăim într-o epocă dominată de mass-media, într-o epocă în care toată lumea vrea să ştie, să afle, să fie informată. Informaţia a devenit ca un narcotic. Astfel, omul contemporan este supus unei presiuni mediatice continue, ce se află din ce în ce mai mult în contradicţie cu tot ceea ce înseamnă educaţie şi valori creştine. Despre cum şi cât influenţează starea psihică şi echilibrul naţiunii ştirile negativiste şi alarmiste, despre cum dăunează polarizarea socială extremă, aflăm în interviul pe care ni l-a acordat prof. univ. dr. Florin Tudose, renumit psihiatru.

Cât de mult este influenţată starea psihică a naţiunii noastre de ştirile negative şi alarmiste difuzate de toate televiziunile? Este un fapt cunoscut din negura vremilor că ştirile negative modifică starea psihică a fiecărui individ, dar şi a grupurilor mari de persoane, deoarece apare şi fenomenul de contagiune în care efectul pe care ştirea sau ştirile proaste îl au asupra fiecăruia se potenţează cu starea celorlalţi. De asemenea, apar interpretări secundare care pot fi extrem de pesimiste şi care la rândul lor accentuează efectul negativ asupra psihicului individual şi colectiv. În epoca contemporană, faptul că ştirile sunt difuzate în repetate rânduri prin televiziuni, ca şi faptul că sunt prelucrate şi deformate în aşa fel, încât efectul lor manipulativ să fie maxim, fac din televiziuni un focar de infecţie psihologică, diseminat în fiecare locuinţă, creând contagiune prin contactul direct cu aproape întreaga populaţie a unui oraş sau a unei ţări. Stările psihice pe care le induc aceste bombardamente cu informaţii negative sunt în principal anxietatea, angoasa, depresia, iar uneori chiar ideile paranoide. Este şocant modelul sui generis pe care televiziunile îl practică, în care se autodefinesc în mod mincinos drept canale de ştiri şi informaţii şi apărători ai intereselor cetăţeanului, în realitate fiind doar emiţători de mesaje manipulatorii care slujesc intereselor stricte ale unui grup sau, mai grav, ale unei singure persoane. Se substituie într-un mod diabolic opiniei publice pe care o identifică cu propriile opinii şi cultivă sloganul "Aşa vrea publicul". Este o absurditate să crezi că publicul vrea să afle doar ştiri alarmiste sau negative şi, eventual, despre comportamentele criminale sau imorale ale oamenilor. Românii sunt consideraţi uneori leneşi, dar cu toate acestea se pare că sindromul oboselii cronice este tot mai frecvent. Cum explicaţi acest fenomen? Nu ştiu dacă românii sunt leneşi sau doar sunt consideraţi leneşi, cert este că nu putem invoca argumente conjuncturale sau legate de o anumită evoluţie socio-politică atunci când citim una din cele mai semnificative poveşti ale lui Ion Creangă, şi anume "Povestea uni om leneş" în care este preferat ştreangul efortului minimal al înmuierii posmagilor. Aud în ultima vreme, 10-15 ani, replica din partea unor persoane tinere care cheltuie din veniturile părinţilor, cel mai adesea pensia, că pentru suma X sau Y - de regulă salariul mediu pe economie - nu merită să-ţi faci deranj. Continuă să stea şi să aştepte ca societatea să le ofere pachete de bani şi avantaje pentru simplul motiv că există. În ceea ce priveşte sindromul oboselii cronice, atunci când acesta există în realitate, nu are drept cauză cel mai adesea efortul. Oboseala cronică nu apare prin suprasolicitare, iar tinerii şi adulţii care nu fac nimic nu pot încrimina această boală, de altfel nu chiar aşa de frecventă cât încearcă presa să acrediteze pentru nemunca lor, pentru faptul că refuză să dăruiască ceva înainte de a cere. Din experienţa dumneavoastră, a colegilor sau conform altor studii de specialitate, în ce parametri s-ar afla în acest moment sănătatea psihică a românilor faţă de perioada comunistă? Este foarte greu de făcut o comparaţie de acest gen datorită faptului că şi atunci, ca şi acum, studiile epidemiologice lipseau cu desăvârşire, iar dacă totuşi se făceau, erau "ajustate" politic. Cine ar putea să creadă că boala Alzheimer sau SIDA au apărut în România numai după â89? Şi în perioada comunistă exista o sumedenie de factori care puteau genera oricând suferinţă. De asemenea, calitatea vieţii era mizerabilă. Totuşi, ceea ce genera cea mai mare patologie era lipsa de perspectivă, imposibilitatea de a spera că într-un fel sau altul lucrurile s-ar putea modifica esenţial şi că viitorul ar putea să fie controlat cât de cât şi de fiecare individ în parte. Foarte mulţi au impresia că la ora actuală ar fi mai multe boli psihice şi mai mulţi bolnavi decât acum două decenii, dar dacă acest lucru este într-o oarecare măsură adevărat, acesta este o tendinţă europeană şi chiar mondială în ţările mai dezvoltate ale planetei. Media contemporană din România şi-a pierdut caracterul educaţional Care este impactul actualei educaţii media pentru tânărul de astăzi, aflat într-un proces de devenire şi formare? Media contemporană din România şi-a pierdut de mult caracterul educaţional într-o măsură chiar mai mare decât pe acela informaţional şi nu pare să fie deloc interesată de tânărul consumator decât în măsura în care îl poate manipula spre acceptarea unor produse dintre cele mai diverse pentru care ziarele şi televiziunile, ca şi alte mijloace media, fac reclamă. Calitatea tot mai redusă a celor care lucrează în media, lipsa lor de cultură şi comportamente extrem de primitive fac ca problema educaţiei media să fie una pur teoretică. În procesul de formare al tânărului, media îşi aduce din ce în ce mai puţin aportul sau, din contră, nu este decât o altă metodă de spălare a creierelor. Ştim că românii sunt credincioşi. Cât de mult contează o raportare corectă la Dumnezeu şi la oameni pentru menţinerea echilibrului sufletesc? Ne place să afirmăm că suntem credincioşi şi, în plus, că şi concetăţenii noştri ar fi la fel. Sigur că orice afirmaţie ar trebui probată cu fapte şi că acelaşi lucru este valabil şi pentru credinţă. Credinciosul stabileşte un raport particular şi superior cu Dumnezeu, iar acest lucru nu poate să aibă decât un impact pozitiv asupra echilibrului lui sufletesc. Cine are credinţă este mult mai puternic în faţa stresurilor vieţii, face faţă mai bine unor încercări şi are mai puţine dezechilibre sufleteşti. Cum dăunează polarizarea socială extremă dintre bogaţi şi săraci, care a apărut după perioada de tranziţie, relaţiilor interumane? Se datorează aceasta secularizării societăţii? Fenomenele de polarizare socială, şi nu neapărat pe tema bogăţiei, conduc la modificarea rapidă în sens negativ a relaţiilor interumane. În orice societate polarizată, intoleranţa faţă de semeni creşte, respectul dintre indivizi se diminuează. Dacă subiectul polarizării este bogăţia, or să apară inegalităţi frapante atât timp cât oamenii nu mai apelează la nici o cenzură morală şi ajung uneori (vorbesc de cei bogaţi) să-i considere pe ceilalţi ca simple obiecte de consum. Secularizarea societăţii accentuează gravele perturbări ale relaţiilor dintre oameni. Cred că acesta este sensul în care Malraux spunea "secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc".