Cine nici nu ştie, nici nu poate...

Se spune că cine poate face; cine nu poate, dar ştie, învaţă pe alţii şi cine nici nu poate, nici nu ştie dă indicaţii sau îi conduce pe ceilalţi. Acuma, oricât de evidentă ar părea afirmaţia asta privind în jur la modul în care funcţionează sistemele sociale, eu tot spun că nu e bine aşa. Iar Sfântul Ioan Gură de Aur spune că dacă este un obicei, o tradiţie, adânc înrădăcinată şi se constată că e de rău, să se strice. Că nu foloseşte nimănui să persiste în rău şi în greşeală.

Omul cât e tânăr şi în putere face o casă, sapă o fântână, sădeşte un pom, eventual îşi ridică şi urmaşi. Şi când spun de casă şi de fântână şi de pom, mă refer la orice fel de lucru pe care-l poate face un om în putere fizică şi mentală. Orice fel de lucru care să-i fie lui de folos şi celor care vor urma după el. Când nu mai poate ridica târnăcopul sau poate dacă nu a avut niciodată această înclinare, poate să împărtăşească altora din lucrurile frumoase şi utile pe care le ştie. Fie că predă matematicile, fie că arată cuiva cum se operează un strung sau că le arată oamenilor care este modul de a aranja sunetele în aşa fel încât să gâdile în mod plăcut urechea, vorba unui pedagog mai mult sau mai puţin imaginar. Iar pentru cei care nici nu ştiu, nici nu pot, nu ar trebui să existe posibilitatea de a se ridica deasupra tuturor. O asemenea posibilitate există doar într-o lume în care cei care pot nu vor, iar celor care ştiu nu le pasă. Altfel spus, într-o lume de leneşi şi de indolenţi ajung să conducă proştii. Evident, vorbim aici de o lume cu totul imaginară. Nu există o lume de leneşi şi de indolenţi. Eu reprezint o excepţie că sunt şi una şi alta, dar asta, aşa cum am spus, este o excepţie. Atunci când omul renunţă de bunăvoie la propria voinţă de dragul unei conserve se cheamă că se pogoară singur de la statutul de copil al lui Dumnezeu la cel de animal de staul. Dacă i se dă tainul - iar tainul nu e musai să fie mâncare, ci orice fel de lucru care îl mulţumeşte pentru o perioadă oarecare de timp - nu-şi mai bate capul să caute mai departe şi nici să nu se lase călcat în picioare de cei care sunt mai prejos decât el. Că nu putem spune că diavolii sunt mai presus decât oamenii şi totuşi de multe ori ne lăsăm călcaţi în picioare de ei. Aşa că cine nici nu ştie, nici nu poate, să facă bine să-şi vadă lungul nasului şi să asculte de cei cu mai multă pricepere şi cu multă înţelepciune şi să se supună celor care pot şi fac. Iar cei care pot să şi facă, iar cei care ştiu să nu ascundă lumina sub obroc pentru că vor da seama.