Colecţie de documente şi mărturii despre jertfa femeilor ortodoxe din Turda

Un articol de: Răzvan Mihai Neagu - 10 Decembrie 2020

Pentru istoria oraşului Turda şi suntem convinşi că nu numai, cartea de faţă este o lucrare eveniment, pentru că abordează un subiect mai puţin studiat de istorici: istoria feminismului creştin dintr-un burg transilvănean. Vrednicul şi harnicul autor al acesteia este preotul turdean Dorin Sas, care păstoreşte comunitatea de români ortodocşi din localitatea Valdemoro (Spania). Figură de cleric cărturar, Dorin Sas este un continuator al vrednicului de pomenire protopop Iovian Mureşan, cea mai importantă şi reprezentativă figură preoţească din oraşul Turda de-a lungul timpului. Dorin Sas a încercat, şi considerăm noi că a reuşit pe deplin, să facă lumină în biografia preotesei Lucreţia Murăşianu, figură exponenţială a feminismului turdean şi soţia protoiereului amintit mai sus. Cartea conţine 242 de pagini şi a văzut lumina tiparului la editura clujeană Casa Cărţii de Ştiinţă, care a mai publicat în trecut lucrări destinate istoriei oraşului Turda. Inspirat de harul dumnezeiesc şi de o mare dragoste filială, Dorin Sas a închinat acest volum celui care a fost tatăl său, Dorel Sas, trecut la Domnul.

Prezenta lucrare debutează cu o Mărturie, în care părintele autor îşi exprimă gândurile, impresiile şi preocupările mai vechi pentru subiectul abordat. Astfel, cititorul află date despre geneza cărţii, demersurile intelectuale şi imensa muncă de redactare pe care a desfăşurat-o. De asemenea, el îşi exprimă gratitudinea pentru cei care au contribuit la apariţia operei sale.

Urmează un studiu introductiv semnat de Anemari Monica Negru, consilier superior în cadrul Arhivelor Naţionale ale României, despre Fondul Societatea Ortodoxă Naţională a Femeilor Române, de unde se pot afla date inedite şi interesante, cum ar fi: crearea în 1910 a acestei societăţi feministe cu activitate culturală, educaţională, religioasă şi socială; raporturile cu Biserica şi extinderea ei la nivel naţional, mai ales după Marea Unire; personalităţile care s-au aflat la conducerea ei, dintre care se distinge figura Alexandrinei Cantacuzino.

Cea de-a treia secţiune a cărţii este studiul celui care scrie aceste rânduri, intitulat Consideraţii privind viaţa şi activitatea preotesei Lucreţia Murăşianu (1875-1946), care a apărut în prestigioasa revistă a Muzeului Ţării Crişurilor din Oradea, Crisia, nr. XLVIII din 2018, pp. 181-188. Personalitatea care face obiectul acestui studiu şi al prezentei cărţi este preoteasa Lucreţia Murăşianu, originară din Cernatul Braşovului, dintr-o familie preoţească. Din păcate, datele despre viaţa sa timpurie lipsesc, cel puţin în actualul stadiu al cercetărilor. Evenimentul major al vieţii Lucreţiei Murăşianu a fost căsătoria cu teologul Iovian Mureşan, originar din părţile Sălajului, pe care l-a urmat şi sprijinit în toate proiectele sale, fie ele personale, religioase, culturale, educaţionale, sociale, ctitoriceşti etc. Între 1893 și 1901, cei doi au locuit în satul Trăznea, unde Iovian Mureşan a fost paroh, aducându-şi o importantă contribuţie la dezvoltarea comunităţii locale. Un alt moment al vieţii Lucreţiei Murăşianu a fost anul 1901, când soţul său a fost numit protopop al Turzii, important centru transilvănean, reşedinţa comitatului Turda-Arieş, unde exista o frumoasă şi inimoasă comunitate ortodoxă. Astfel, Lucreţia Murăşianu făcea pasul din lumea satelor în lumea urbană, unde va dezvolta o bogată activitate. Ce a făcut această distinsă doamnă la Turda a fost să continue activitatea unei predecesoare, Emilia Raţiu, soţia marelui memorandist, dr. Ioan Raţiu, care în anul 1873 a pus bazele la Turda ale Societăţii de Lectură a Femeilor Române/Reuniunii Femeilor Române. Afirmarea socială a Lucreţiei Murăşianu a debutat în timpului Primului Război Mondial (1914-1918), când alături de elita locală din Turda de ambele confesiuni (ortodoxă şi greco-catolică) s-a străduit să aline suferinţele soldaţilor răniţi aduşi de pe front în cele patru spitale de campanie din oraş.

Precizăm că activităţile desfăşurate de Lucreţia Murăşianu au beneficiat şi de sprijinul autorităţilor maghiare ale vremii: comitele suprem al ­Comitatului Turda-Arieş, Betegh Miklós şi directorul Spitalului comitatens, dr. Borbély Samu. Distinsa preoteasă a organizat foarte bine Reuniunea Femeilor Române din Turda, iar caracterul naţional cultivat în cadrul acesteia s-a văzut la Marea Unire, când asociaţia feministă a fost prezentată la momentul de la 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia, de două distinse doamne: Ecaterina Moldovan şi Eugenia Mesaroşiu. În perioada interbelică, activitatea Lucreţiei Murăşianu a cunoscut noi dimensiuni de manifestare. Un episod emblematic a fost întâlnirea cu regina Maria din 27 mai 1919, suverana vizitând Turda, alături de regele Ferdinand, în cadrul unui turneu care a cuprins mai multe oraşe din Transilvania. Lucreţia Murăşianu şi-a adus o importantă contribuţie la reconstrucţia învăţământului turdean interbelic pe baze româneşti, a organizat diverse evenimente culturale pentru elevi, dar şi pentru publicul larg, conferinţe culturale, acţiuni de binefacere şi colectare de fonduri pentru cauze filantropice. Din acest punct de vedere, se remarcă eforturile ei pentru edificarea Catedralei „Sfinţii Arhangheli Mihai şi Gavriil” din centrul Turzii. A făcut parte din numeroase asociaţii, din care amintim: Societatea Naţională de Cruce Roşie-filiala Turda şi Societatea Ocrotirea Orfanilor de Război-filiala Turda. Din punct de vedere oficial, în 1927 se constituie la Turda filiala locală a Societăţii Ortodoxe Naţionale a Femeilor Române, Lucreţia Murăşianu fiind aleasă preşedinte până la moarte.

A patra piesă a cărţii o constituie un mic studiu dedicat aceleiaşi preotese de către Luminiţa Andreea Popescu.

Urmează documentele despre viaţa şi activitatea Lucreţiei Murăşianu, publicate de preotul Dorin Sas, preluate din diverse surse: arhive, presa vremii, biblioteci, lucrări de specialitate. Ele sunt publicate după cele mai riguroase norme ştiinţifice în vigoare, fiind ordonate cronologic. Fiecare document prezentat este precedat de un regest.

Lucrarea se încheie cu un indice onomastic şi toponimic şi cu o addenda alcătuită din imagini şi fotografii.

La finalul acestei recenzii, nu putem decât să-l felicităm pe preotul Dorin Sas pentru această frumoasă şi necesară contribuţie la istoria oraşului Turda, să-i urăm multă sănătate şi spor în proiectele editoriale ulterioare.