Contractul de comodat şi contractul de uzufruct - studiu comparat

În vederea realizării activităţilor pastoral-misionare şi social-filantropice ale Bisericii Ortodoxe Române şi pentru o mai bună administrare a bunurilor imobile deţinute de unităţile de cult, este necesar să se cunoască modalităţile prin care acestea pot încheia raporturi juridice cu terţe persoane, ale căror efecte să nu aibă consecinţe negative pentru viitor.

S-a observat, în practică, după 1990, când, odată cu promulgarea legilor fondului funciar, unităţilor de cult li s-au reconstituit dreptul de proprietate asupra imobilelor de orice fel sau cele care deţineau în proprietate diferite imobile, o intensificare a modului de valorificare şi culegere a fructelor acestora care au dus, nu de puţine ori, la încheierea unor acte în dezavantajul deţinătorului dreptului de proprietate. Aceasta s-a datorat faptului că prin metode disimulante, profitându-se de necunoaşterea legii sau ignoranţa din partea conducătorilor unităţilor de cult, care nu au apelat întotdeauna la un serviciu specializat, să fie încheiate contracte dezavantajoase cu consecinţe deosebit de grave. Demersul nostru tocmai acest lucru vizează, ca printr-o mai bună cunoaştere a dispoziţiilor legale în materie să se prevină încheierea unor contracte în dezavantajul unuităţilor de cult. Astfel că, prin cele ce vor fi expuse mai jos, dorim să punem în faţa conducătorilor unităţilor de cult un studiu comparat a două contracte reale prin care se poate transmite folosinţa temporară unui bun determinat. A. Uzufructul Dreptul de uzufruct este dreptul unei persoane de a se bucura de lucrurile ce sunt proprietatea altuia, întocmai ca însuşi proprietarul lor, însă cu îndatorirea de a le conserva substanţa (art. 517 Cod civil). Dreptul de uzufruct este un dezmembrământ al dreptului de proprietate, întrucât titularul acestuia deţine numai o parte din atributele dreptului de proprietate. Proprietarul bunului păstrează practic numai dreptul de a dispune de bun în sens juridic, respectiv ar putea încheia, de exemplu, un contract de vânzare-cumpărare cu privire la bunul în cauză; În cazul existenţei unui drept de uzufruct, proprietarul este desemnat prin expresia „nud proprietar“, iar dreptul său - „nudă proprietate“. Uzufructul se poate stabili asupra unuia sau mai multor bunuri individual determinate, de exemplu un teren, o casă, piese de mobilier etc., caz în care uzufructul se numeşte particular sau cu titlu particular, sau asupra unui întreg patrimoniu ori a unei fracţiuni de patrimoniu, caz în care uzufructul se numeşte universal sau cu titlu universal. Uzufructul se poate stabili numai asupra bunurilor aflate în circuitul civil, corporale sau incorporale. Uzufructul se poate dobândi, de regulă, fie prin convenţie (contract), fie prin testament. Uzufructul convenţional (contractual) se poate constitui în două moduri: fie prin înstrăinare, în cazul în care proprietarul bunului creează asupra bunului un drept de uzufruct, fie prin retenţiune, în cazul în care o persoană transferă proprietatea asupra bunului său, dar îşi rezervă asupra-şi dreptul de uzufruct. Uzufructul se poate dobândi şi prin uzucapiune. Prin contractul de constituire a dreptului de uzufruct proprietarul unui bun (devenit nudul proprietar) înstrăinează unei persoane numită uzufructuar, două din atributele dreptului de proprietate, şi anume: - dreptul de folosinţă (dreptul de a întrebuinţa bunul potrivit naturii şi destinaţiei lui); - dreptul de a-i culege fructele şi veniturile pe care le poate da (chirie, fructe naturale etc.). Astfel că una din obligaţiile uzufructuarului este şi aceea de a restitui bunul către nudul proprietar la încheierea uzufructului. B. Comodatul Contractul de comodat este un contract prin care una dintre părţi, numită comodant, transmite în folosinţă temporară şi gratuită unei alte părţi, denumite comodatar, un bun determinat, cu obligaţia ca aceasta din urmă să-l înapoieze, în individualitatea sa, comodantului (art. 1.560-1.575 Cod civil). Este un contract real, fiind necesare: - Realizarea acordului de voinţă; - Predarea (tradiţiunea) lucrului care formează obiectul contractului. Contractul de comodat este unilateral deoarece, din momentul încheierii lui, generează obligaţii numai pentru comodatar, afară numai dacă ulterior se nasc obligaţii în sarcina comodantului, ca urmare a unui fapt accidental apărut datorită unei cauze extracontractuale (gestiune de afaceri, îmbogăţire fără justă cauză). Este un contract esenţialmente gratuit (comodatarul nu este obligat sa plătească contravaloarea uzurii bunului ca urmare a folosirii pentru destinaţia stabilită, afară numai dacă nu s-a convenit altfel prin contract - clauză care concretizează obligaţia de restituire a bunului în starea în care a fost predat). Nu este necesar ca comodantul să aibă calitatea de proprietar, fiindcă contractul nu este translativ de proprietate (calitatea de comodant o poate avea şi uzufructuarul, şi locatarul). Comodatarul nu poate împrumuta unui terţ bunul care face obiectul contractului de comodat, deoarece el deţine lucrul exclusiv pentru folosinţa proprie. - Scopul împrumutului să aibă o cauză licită; - Consimţământul părţilor să nu fie viciat; - Contractul poate avea ca obiect numai bunuri nefungibile, individual determinate, deoarece ele trebuie să fie restituite în natură, în individualitatea lor. Prin efectul contractului, comodatarul dobândeşte numai dreptul de folosinţă, comodantul păstrându-şi calitatea de proprietar. Contractul de comodat încetează: la expirarea termenului contractual ori la data expirării trebuinţelor comodatarului; înainte de termen, prin hotărâre ju-decătorească, dacă se dovedeşte o trebuinţă mare şi neprevăzută a comodantului; prin reziliere, care poate fi cerută instanţei de judecată conform regulilor de drept comun (ex: nerespectarea destinaţiei bunului); de drept, dacă părţile au prevăzut o clauză corespunzătoare în contract; ca urmare a morţii comodatarului. În cele expuse mai sus, prin comparaţie, se poate concluziona că încheierea unui contract de uzufruct este mai avantajoasă pentru cel care primeşte în folosinţă un bun pe o perioadă determinată, neputînd fi modificat unilateral şi a cărui realizare se face în formă autentică, iar încheierea unui contract de comodat este mai avantajoasă pentru cel care dă în folosinţă un bun pe o perioadă determinată, deoarece comodatul, prin natura sa, generează obligaţii numai pentru comodatar şi nu este prevăzut ca încheierea sa să fie într-o formă autentică.