Ctitorii români ai unei lavre athonite au fost pomeniți la hramul acesteia

Mănăstirea Dochiariu din Sfântul Munte Athos și‑a serbat hramul istoric joi, 19 decembrie, la pomenirea după calendarul neîndreptat a Sfântului Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei. La sărbătoarea mănăstirii a participat și Preasfințitul Părinte Macarie, Episcopul ortodox român al Europei de Nord, care a săvârșit slujba Privegherii și Sfânta Liturghie, înconjurat de un sobor de clerici din Sfântul Munte, transmite Agenția de știri BASILICA a Patriarhiei Române.

Potrivit tradiției, după Sfânta Liturghie, ierarhul român a oficiat și slujba de pomenire a ctitorilor așezământului monahal, anume voievodul Alexandru Lăpușneanu al Moldovei, dimpreună cu soția sa, Doamna Ruxandra. Cu același prilej, ierarhul român a săvârșit și un Trisaghion la mormântul fostului stareț al mănăstirii, arhim. Grigorie. De asemenea, ierarhul a așezat cu recunoștință un set de engolpioane la Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Grabnic Ascultătoarea", cel mai prețios odor al chinoviei, iar arhim. Amfilohie, actualul stareț al lavrei, i‑a conferit Ordinul eparhial „Crucea Nordului".

În continuare, în cadrul unei sinaxe cu obștea dochiarită, Episcopul român le‑a vorbit părinților despre „Rolul monahilor într‑o lume «re‑vrăjită» digital”.

„Între om și Dumnezeu s‑a așternut un nou văl: zidul digital. Lumea întreagă se află cuprinsă în această tehnologie digitală omniprezentă, ubicuă, intruzivă și foarte‑foarte acaparantă. Este o tehnologie care, după cum o arată deja atât de mulți cercetători, remodelează experiența umană în chip fundamental. Remodelează copilăria, tinerețea, remodelează interacțiunea umană. Este o resetare, dar de această dată într‑un sens negativ, într‑un sens înrobitor pentru ființa umană. Acest zid digital nu are legătură doar cu modul în care comunicăm, ci și cu o așteptare indusă deliberat ca tehnologia să rezolve problemele omenirii. Tehnologia devine, prin aceste așteptări induse, noua magie. Inteligența artificială, robotica, cu aplicațiile lor din domenii tot mai largi, se dezvoltă într‑o direcție în care practic se așteaptă „minuni”. Sunt „minuni” atribuite științei, dar care, în fond, dau de o nouă idolatrie. Se dă falsa senzație că omul și‑a depășit complet barierele biologice, naturale, că poate decide să fie orice, indiferent de natura sa. (...) Mănăstirea trebuie să rămână un spațiu privilegiat al interacțiunii față‑către‑față, al experienței umane directe, un spațiu al întâlnirii și al viețuirii organice, al implicării personale și obștești. Mănăstirea trebuie să rămână ca o oază într‑un deșert digital în care simulacrul și depersonalizarea afectează profund însăși condiția umană, atât pentru a da posibilitatea celor care vor veni din această lume să redescopere viul vieții, cât și pentru a da pildă și întărire celor din lume. Dar, mai ales, mănăstirea trebuie să rămână un loc al experierii harului dumnezeiesc, un loc unde ai de la cine și cum învăța practica pocăinței, practica despătimirii, a urcușului duhovnicesc. Un loc al întâlnirii cu Dumnezeul Cel viu”, a spus Preasfinția Sa.