Cum ne ferim de hepatita virală A

De-a lungul vremii, numeroase epidemii de hepatită A au afectat populaţia, dar cele mai multe cazuri au fost înregistrate în timpul campaniilor militare, motiv pentru care boala a mai fost denumită şi „icter soldăţesc“. Dintre pacienţii infectaţi, numai 25-30% dezvoltă semne clinice de boală; restul de 70-75% nu ştiu că sunt infectaţi, aceştia reprezentând o sursă importantă de virus, cu rol în răspândirea infecţiei.

Transmiterea virusului se realizează atât direct, cât şi indirect. Modul direct se realizează prin contact interuman în familii, colectivităţi, în special de copii şi presupune minusuri în sanitaţie şi educaţie. Tot în mod direct se realizează şi transmiterea prin transfuzii sau manevre medicale, care permit transferul de sânge de la persoane infectate, transmitere posibilă doar în perioadele de viremie (când virusul este prezent în sânge). Această modalitate de transmitere este rară, din cauza viremiei de scurtă durată. Modul indirect de transmitere este cel mai frecvent şi presupune vehicularea virusului prin apă, alimente, diverse obiecte (veselă, jucării, obiecte de toaletă) sau mâini contaminate prin materiile fecale. Transmiterea virusului se poate realiza atât prin consumul apei, cât şi prin înotul în bazine contaminate, neîntreţinute igienic şi insuficient clorinate. Consumul de apă contaminată cauzează, de obicei, episoade epidemice explozive. Un rol important în transmiterea indirectă îl are şi consumul de alimente neprelucrate termic. Fructele de mare concentrează cantităţi mari de virus, consumul lor putând genera epidemii. Debutul şi simptomele bolii Perioada de incubaţie (adică timpul dintre momentul infectării şi apariţia semnelor de boală) este de 2-6 săptămâni. Problema cea mai delicată o reprezintă faptul că bolnavii încep să fie contagioşi pentru cei din jur cu circa 2-7 zile înaintea apariţiei manifestărilor clinice. Semnele clinice de recunoaştere, atunci când apar, sunt reprezentate de: febră, cefalee, astenie, disconfort, greaţă, diaree sau constipaţie, dureri localizate în hipocondrul drept. În perioada de invazie, care durează 4-7 zile, apare icterul (bolnavul constată că s-a îngălbenit la ochi şi eventual la piele), urina este foarte închisă la culoare, iar materiile fecale sunt decolorate. Pentru diagnosticul de hepatită virală cu virus A criteriile clinice şi epidemiologice trebuie completate de diagnosticul serologic (evidenţiază anticorpii de tip IgM şi IgG) şi molecular. În majoritatea cazurilor evoluţia este blândă şi vindecarea se realizează total, în 99,9% dintre cazuri. Acest tip de hepatită nu necesită un tratament specific antiviral. Prevenirea infecţiei joacă un rol important şi poate fi efectuată prin două modalităţi: - igiena corespunzătoare a mâinilor (spălatul din abundenţă cu apă şi săpun, obligatoriu înainte de mese); - vaccinarea împotriva acestui tip de virus.