Cum să înfrângem patimile
Sfântul Macarie Egipteanul, Alte şapte omilii, Cuvânt despre răbdare şi discernământ, 9, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, pp. 306-307
„Omul este dator să arate toată silința, să se lupte şi să se împotrivească totdeauna celui viclean şi cugetelor celor rele. Într-adevăr, este imposibil ca întunericul patimilor şi cugetul cel rău al trupului să nu-şi arate rodul lor rău, fie în ascuns, fie pe față. Pentru că, după cum atunci când există o rană în trup, este imposibil, până ce se vindecă, să nu puroieze cât de puțin; - tratând-o, însă, ea se vindecă, dar netratând-o poate infecta întregul trup -, tot aşa şi patimile sufletului, până ce se vindecă, ele rămân, totuşi, înlăuntrul lui. Ele se vindecă doar în urma unei intense conlucrări cu harul lui Hristos.”
Sfântul Macarie Egipteanul, Alte şapte omilii, Cuvânt despre răbdare şi discernământ, 9, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 307
„După cum fierul înroşit în foc şi bătut (cu barosul) se curăță (de impurități), iar aurul amestecat cu fier sau aramă, (aruncat) în foc, se separă de acestea, tot aşa şi sufletul (omenesc), atingându-se şi lovit fiind de focul Duhului celui bun, este curățat de toată răutatea şi păcatul, prin mijlocirea neîntinatelor patimi ale Mântuitorului.”
Sfântul Macarie Egipteanul, Alte şapte omilii, Cuvânt despre libertatea minții, 6, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 338
„După cum un agricultor grijuliu mai întâi îşi pregăteşte ogorul, curățându-l de mărăcini, şi după aceea aruncă sămânța sub brazdă, tot aşa se cuvine să facă şi acela care aşteaptă să primească de la Dumnezeu sămânța harului - mai întâi să curățească solul inimii sale - ca, venind sămânța Duhului, să dea roade multe şi bune. Pentru că, dacă nu face mai întâi acest lucru şi dacă nu se curăță de întinăciunea trupului şi a duhului, rămâne pe mai departe carne şi sânge, departe de (izvorul) vieții.”
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia IV, VIII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 21, pp. 66-67
„Nu se cuvine să ne pierdem vremea în zadar, ci în fiecare zi şi în fiecare ceas să avem înaintea ochilor scaunul de judecată al lui Hristos; să ne întrebăm care sunt acele fapte care ne pot da îndrăznire înaintea lui Dumnezeu şi care sunt acelea care ne măresc osânda. Frământând aşa acestea în gândurile noastre, vom birui patimile, vom potoli şi vom omorî zburdările trupului nostru…”
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XI, IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 21, p. 133
„Ne-a dat Dumnezeu destulă minte în stare, dacă vrem să deschidem puțin ochii, să ne facă biruitori asupra patimilor ce se nasc în noi. De asta harul Duhului ne-a lăsat în scris în Dumnezeieştile Scripturi viața şi traiul tuturor sfinților, ca să vedem că ei, de aceeaşi fire cu noi, au săvârşit toate virtuțile şi ca să nu ne mai trândăvim în împlinirea lor.”