De ce se colorează dinţii

Colorarea dinţilor sau discromiile dentare sunt determinate de mai mulţi factori; unii afectează chiar structura smalţului, alţii determină pătarea acestuia. Modificările de culoare a smalţului pot fi uniforme sau sub forma unor linii sau pete, iar zona colorată poate avea şi altă constituţie decât a smalţului normal. Discromiile au diferite forme: pete alb-gălbui, maro-gri sau chiar negru.

Aşa cum am amintit mai sus, discromiile pot apărea în timpul formării smalţului, fiind induse de administrarea tetraciclinei în sarcină sau în perioada imediată naşterii copilului, administrarea fluorului în cantitate mai mare decât normal, carenţe de vitamina A şi B, administrarea de medicamente cu iod sau pot fi determinate de anumite cauze genetice. Colorarea dinţilor este determinată, cel mai adesea, de factori externi, cum ar fi consumul de cafea, vin roşu, vin alb. De asemenea, se poate produce din cauza acidităţii, a fumatului, a consumului de ceai negru. Consumul frecvent de alimente, în alternanţă, calde-reci determină deschiderea porilor smalţului, favorizând astfel pătrunderea alimentelor şi rezultând colorarea dintelui. În urma lovirii unui dinte, acesta este traumatizat şi poate să se coloreze mai închis decât ceilalţi dinţi. Există şi colorări cauzate de materialele cu care s-au realizat obturaţiile (plombele). Obturaţiile de amalgam, spre exemplu, determină o culoare gri cenuşie a dintelui. Dinţii devitali (care nu mai au nerv viu) obturaţi, se îngălbenesc în timp, iar cei cu necroză, netrataţi, sunt galben-maronii. În aceste cazuri un consult de specialitate poate rezolva discromiile prezente. Folosirea regulată a apei de gură cu clorhexidrină determină, de asemenea, colorarea (în galben) temporară a danturii. Frecvent, persoanele cu vârstă înaintată prezintă pete pe dinţii vitali, din cauza subţierii smalţului, de aceea alimentele pot păta dinţii mai uşor decât la persoanele tinere. Igiena deficitară este cauza apariţiei acelor pete gălbui, prezente la marginea gingiei (placa bacteriană neîndepărtată în urma periajului). Scrâşnitul dinţilor determină apariţia fisurilor în structura dinţilor, loc unde se pot impregna diferiţi pigmenţi, determinând colorarea dintelui. În funcţie de factorii determinanţi ai discromiilor, unele pot fi îndepărtate în cabinetul stomatologic, prin manevre specifice, altele sunt permanente. Când petele sunt mai puţin accentuate, pot fi îndepărtate prin periaj profesional cu o pastă abrazivă. Discromiile puternice, cu modificări ale structurii smalţului, pot indica tratamente complexe: faţetări ceramice sau chiar coroane integral ceramice. Recomandabil este ca după consumul unor alimente responsabile de pigmentarea dinţilor să se realizeze periajul dentar sau cel puţin clătirea gurii cu o cantitate suficientă de apă. Foarte eficientă este şi consumarea unui măr după terminarea mesei, acest fruct având efectul asemănător cu un periaj dentar. Apa de gură cu efect de albire este foarte eficientă în cazul petelor mici, de intensitate mică, iar pasta de dinţi cu efect de albire este folosită mai mult ca prevenţie decât tratament. Atunci când este uşor abrazivă poate îndepărta pete uşoare de pe suprafaţa dintelui. Există şi metode naturiste care pot îmbunătăţi culoarea dinţilor: lămâia, care este foarte eficientă şi în sănătatea gingiilor, praful de scorţişoară, bicarbonatul de sodiu, sarea nu foarte abrazivă, salvia măcinată.