Despre puterea şi sensurile cuvântului, la Biserica Talpalari din Iaşi

La Biserica „Naşterea Maicii Domnului“ - Talpalari din Iaşi a avut loc marţi, 2 iunie 2009, începând cu ora 18:00, o masă rotundă cu tema „Despre puterea cuvântului“. Invitatul special al acestei conferinţe a fost prof. univ. dr. Ştefan Afloroaiei de la Facultatea de Filosofie a Universităţii „Al. I. Cuza“ din Iaşi, membru în Adunarea Eparhială a Arhiepiscopiei Iaşilor.

Parohia Talpalari şi Centrul de formare şi consiliere „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“ au organizat în urmă cu două zile o masă rotundă, moderată de pr. Constantin Sturzu, parohul Bisericii Talpalari şi consilier cultural al Arhiepiscopiei Iaşilor, la care au participat prof. univ. dr. Ştefan Afloroaiei, diac. Sorin Mihalache din cadrul Centrului de Studii Interdisciplinare în Religie şi Ştiinţă al Fundaţiei „Solidaritate şi Speranţă“, pr. asist. dr. Ioan Valentin Istrati, expert cultural în cadrul Arhiepiscopiei Iaşilor şi preot slujitor la Biserica Talpalari, ierod. Serafim Pantea de la Mănăstirea Golia şi Maica Siluana Vlad, coordonatoarea Centrului de formare şi consiliere „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“. „Nu vorbim cum gândim, ci gândim cum vorbim“ În deschiderea întrunirii, pr. Constantin Sturzu a făcut referire la un verset din cartea lui Iov (42, 2), subliniind puterea pe care o are cuvântul lui Dumnezeu, cuvânt ce devine faptă, se materializează, se concretizează. „Găsim ilustrări ale acestei puteri divine atât în referatul din Cartea Facerii - «Şi a zis Dumnezeu...» -, cât şi în minunile făcute de Mântuitorul pe pământ. Dar trebuie să înţelegem că şi orice cuvânt pe care noi îl rostim sau îl gândim are o încărcătură, o consecinţă şi o consistenţă anume. De aceea trebuie să fim extrem de atenţi la felul în care vorbim“, a spus pr. Constantin Sturzu. Prof. univ. dr. Ştefan Afloroaei a susţinut o alocuţiune despre atitudinea filosofilor faţă de „cuvânt“, pornind de la semnificaţia termenului „logos“. „Mare parte a filosofiei greceşti are în atenţie semnificaţiile termenului „logos“. Este redat mai bine în limba română, cum spune Constantin Noica, cu termenul „rostire“. În înţelesul comun, greaca veche trimite şi la cuvânt, şi la gând. În viaţa spirituală sau istorică a unui popor, hotărâtoare este limba. Orice limbă aduce în lume sau în istorie o viziune. Poporul care vorbeşte o limbă propune o viziune cu privire la el însuşi, la ceea ce are de făcut, la credinţele sale. Filosoful german Wilhelm von Humboldt constată că, în Europa modernă, s-a crezut că raţiunea noastră poate fi independentă de limbaj şi de psihologia omului. Humboldt are foarte multe argumente prin care susţine că nu gândirea formează vorbirea, ci invers, modul nostru de a gândi se formează în limbă. Gândirea noastră datorează totul limbii. Cu alte cuvinte, nu vorbim cum gândim, ci gândim cum vorbim. Constantin Noica a dedicat mai multe cărţi viziunii cu care limba română se descoperă în lume. Prima mare carte este „Rostirea filosofică românească“ din 1970, unde are în vedere termeni sau rostiri care îi apar ca esenţiale sau decisive în felul de a vorbi al românului. De altfel, Constantin Noica face menţiunea că cel mai potrivit cuvânt românesc pentru vechiul logos este «rostire», fiind cel mai aproape de ceea ce înseamnă vorbirea şi gândirea raţională a omului“, a remarcat prof. univ. dr. Ştefan Afloroaiei. Ce înseamnă „cuvânt de folos“ Diac. Sorin Mihalache a reliefat faptul că omul a fost făcut prin cuvânt, iar cuvântul are putere atunci când viaţa noastră este dedicată lui Dumnezeu. „Toate lucrurile din lumea aceasta sunt făcute prin cuvânt, adică au această structuralitate pentru a primi cuvinte care să le descrie funcţiile, proprietăţile şi mai ales care să le apropie de ceea ce au ele ca raţiune pentru care au fost făcute. Şi noi am fost făcuţi după Chipul Cuvântului, după Chipul lui Hristos. Există o putere a cuvântului, dar pentru această putere a cuvintelor ar trebui să avem o viaţă specială, ca ele să se dezvăluie în adevăratul lor conţinut“, a spus diac. Sorin Mihalache. Ierod. Serafim Pantea a menţionat, în prima parte a alocuţiunii, care este semnificaţia expresiei „cuvânt de folos“, amintind apoi faptul că noi Îl numim pe Hristos „Cuvânt“, de aceea ar trebui ca acest termen să nu mai fie utilizat atât de des în vorbirea oamenilor. „Cuvântul de folos este cel care ne ajunge cu adevărat la inimă, cel care ne schimbă cu adevărat viaţa, cel care cade pe modul în care gândim, cuvântul pe care îl simţim. Cel mai potrivit cuvânt pentru traducerea termenului «logos» este «cuvânt», pentru că aşa l-am făcut noi să fie, pentru că acesta este sensul pe care i l-am dat noi. Îl numim cu numele de «Cuvânt» chiar pe Hristos. De aceea acest termen nu ar trebui să-l folosim atât de des, pentru că ajungem să-l dezgolim de sensurile pe care le dăm acestui cuvânt în Biserică“, a spus ierod. Serafim. Pr. asist. dr. Ioan Valentin Istrati a amintit faptul că „cel care a spus un lucru culminant, esenţial despre logos, despre cuvânt a fost Sf. Ev. Ioan, care ne-a dezvăluit că Cuvântul este o Persoană veşnică, Fiul lui Dumnezeu, născut din veşnicie din Tatăl“, a subliniat pr. Istrati. În dialogul care a urmat acestor prime intervenţii, şi care a durat peste trei ore, au mai intervenit şi alţi participanţi la această masă rotundă.