Dicţionar medical

- mucocel: tumoră benignă provocată de acumularea de mucus într-o cavitate al cărei orificiu este astupat. Un mucocel se poate constitui într-un loc ca apendicele cecal (denumit, de obicei, doar apendice), sau ca sacul lacrimal sau într-un sinus. Acesta creşte în volum, comprimând uneori organele învecinate şi poate fi dureros. Un mucocel trebuie să fie incizat şi golit pe cale chirurgicală;

- mucoviscidoză: boală ereditară caracterizată printr-o vâscozitate anormală a mucusului pe care îl secretă glandele intestinale, pancreatice şi bronhice; - mucus: substanţă vâscoasă, compusă din proteine şi din glucide numite mucine, secretată de către celulele mucipare ale mucoaselor (respiratorii, digestive, genitale); - muguet: afecţiunea mucoasei bucale provocată de o levură, Candida albicans. Localizarea digestivă a candidozei, muguetul se manifestă mai întâi printr-o inflamaţie difuză, mucoasa fiind roşie, uscată şi usturătoare. Apoi, peretele intern al obrajilor, limba şi faringele se acoperă de un strat alb, unsuros, asemănător laptelui prins. În unele cazuri, bolnavul simte o jenă la înghiţit, ceea ce lasă de gândit că e vorba de o atingere a esofagului. La copil, boala poate să se întindă la pliurile cutanate şi la unghii; - multisistemic: termen care caracterizează o boală ce afectează mai multe sisteme ale organismului; - Munnchausen (sindrom al lui): pornire morbidă de a imita simptomele unei boli. O persoană suferindă de acest sindrom îşi provoacă şi îşi întreţine leziuni, multiplică numărul examenelor medicale şi nu ezită să sufere una sau mai multe interveneţii chirurgicale pentru a acredita existenţa unei boli. Sindromul se înrudeşte când cu isteria, când cu ipohondria delirantă. Tratamentul constă în îngrijirea psihoterapeutică. Sinonim: patomimie; - muşcătură: plagă provocată de dinţii unui animal sau ai unei fiinţe umane care muşcă. Principalele riscuri legate de muşcăturile animalelor sunt distrugerile de ţesuturi şi infecţiile. Dinţii animalelor mari pot sfărâma ţesuturile osoase şi pot secţiona sau rupe vasele sangvine, provocând hemoragii mari şi o stare de şoc. Microbii care mişună pe botul sau în gura animalelor constituie cauza infecţiilor secundare, mai ales dacă leziunile tisulare sunt întinse. Cele două riscuri infecţioase majore sunt cele ale tetanosului şi rabiei; - muşchi: organ dotat cu proprietatea de a se contracta şi a se decontracta. Ţesutul unui muşchi este constituit din fibre musculare: acestea sunt compuse din celule denumite monocite, care cuprind, în citoplasma lor, numeroase filamente alungite, paralel cu axa mare a celulei. Aceste filamente sunt de două tipuri: unele, delicate, sunt făcute din actină, celelalte, groase, sunt compuse din miozină. Mulţumită interacţiunii lor se efectuează contracţia musculară; - mutagenă: se spune despre oricare element capabil să provoace o mutaţie în cadrul unei specii. Principalele elemente mutagene sunt radiaţiile şi produsele chimice, generate de către substanţele mutagene, mutaţiile putând conduce la boli ereditare sau la cancere; - mutaţie: modificare survenită în structura unei gene, care poate surveni la o persoană sau care a fost moştenită de la ascendenţi şi care se poate transmite descendenţilor.