Doar vorbind cu Dumnezeu, putem să-L descoperim pe Dumnezeu

Şi a ieşit de acolo şi a venit în patria Sa, iar ucenicii Lui au mers după El. Şi, fiind sâmbătă, a început să înveţe în sinagogă. Şi mulţi, auzindu-L, erau uimiţi şi ziceau: De unde are El acestea? Şi ce este înţelepciunea care I s-a dat Lui? Şi cum se fac minuni ca acestea prin mâinile Lui? Au nu este Acesta teslarul, fiul Mariei şi fratele lui Iacov şi al lui Iosi şi al lui Iuda şi al lui Simon? Şi nu sunt, oare, surorile Lui aici la noi? Şi se sminteau întru El. Şi le zicea Iisus: Nu este prooroc dispreţuit, decât în patria sa şi între rudele sale şi în casa sa. Şi n-a putut acolo să facă nici o minune, decât că, punându-Şi mâinile peste puţini bolnavi, i-a vindecat. Şi se mira de necredinţa lor. Şi străbătea satele dimprejur învăţând. Şi a chemat la Sine pe cei doisprezece şi a început să-i trimită doi câte doi şi le-a dat putere asupra duhurilor necurate. Marcu 6, 1-7

Cei care au ascultat cuvintele rostite de către Domnul Iisus Hristos au plecat foarte nedumeriţi. Îşi puneau întrebări în legătură cu înţelepciunea Mântuitorului, dar şi cu puterea Sa de a săvârşi minuni. Erau convinşi că El era un concitadin, iar ei cunoşteau pe mama şi rudele Sale. O asemenea gândire găsim şi la mulţi dintre fraţii noştri. Ei se întreabă cu multă superioritate: de ce trebuie să dăm crezare cuvintelor cuiva care a trăit acum două milenii; avem certitudinea că El chiar a existat? Ce greutate pot avea cuvintele cuiva care a sfârşit răstignit? Ce scrieri ne-a lăsat? Ce şcoală filosofică a înfiinţat? Putem născoci întrebări nenumărate, însă nu trebuie uitat că întrebări asemănătoare au mai fost formulate de-a lungul istoriei. Unii au rămas cu întrebările şi chiar s-au străduit să le ducă şi pe lumea cealaltă. Să nu uităm că dintre cei care iniţial L-au respins pe Domnul Hristos mai târziu au devenit devotaţi ucenici. Doar vorbind cu Dumnezeu, putem să-L descoperim pe Dumnezeu.