Dorul de vatra străbună, evocat la Corneşti

Un articol de: Otilia Bălinișteanu - 26 August 2011

"Casa bunicilor" din satul Corneşti-Darabani, judeţul Botoşani, a răsunat joi de glasurile zglobii ale copiilor, de alămurile instrumentelor de fanfară, de joc şi de voie bună, într-o sărbătoare a comunităţii închinată dărăbănenilor, care, plecaţi să-şi facă o viaţă mai bună peste hotarele ţării, sunt mistuiţi de dorul de glia străbună.

În ograda largă a "Casei bunicilor" din Corneşti, o casă tradiţională organizată după toate regulile unui mic muzeu etnografic, a avut loc, în urmă cu două zile, o şezătoare închinată dărăbănenilor mânaţi de soartă către alte meleaguri şi care se întorc în ţară, în fiecare vară, mânaţi de dorul locurilor în care s-au născut. Evenimentul, organizat după tipicul şezătorilor din vechime, a reunit nu doar bunicii, localnicii sau dărăbănenii sosiţi în concedii din străinătate, ci şi copii de la grădiniţele şi şcolile din localităţile învecinate. Îmbrăcaţi în costume populare autentice, micii artişti au jucat, au cântat şi au confecţionat colaje cu românca şi românaşul, îmbrăcaţi în portul specific Moldovei, pe care le-au dăruit apoi invitaţilor, în semn de amintire. Organizată prin străduinţa şi eforturile unei educatoare pasionate de lumea satului tradiţional, Camelia Cazacu, şezătoarea a fost centrată pe tema unui sentiment pe care doar cei ce trăiesc peste hotarele României îl resimt şi îl pot descrie: dorul de ţară. "Tema şezătorii - "Dor de vatra strămoşească" - mi-a fost inspirată de o bună prietenă, revenită din Spania, care şi-a manifestat dorinţa de a vizita, împreună cu copiii şi familia ei, "Casa bunicilor" de la Corneşti, micul muzeu pe care eu am reuşit să-l amenajez aici, în sat, în încercarea de a reconstitui o casă ţărănească la fel cum era odinioară. Am organizat, deci, această şezătoare, pentru a da o notă de sărbătoare "Casei bunicilor", pentru că aşa părea tristă, gândindu-mă în primul rând la cei care trudesc peste hotare. Au răspuns invitaţiei mele Primăria şi Şcoala Hudeşti, colaboratori mai vechi ai noştri. Trebuie subliniat interesul şi efortul primarului Viorel Atomei de la Hudeşti, care s-a preocupat şi a făcut rost de costume populare autentice pentru copiii din ansamblurile comunei", ne-a explicat inimoasa educatoare. Şi cum niciodată bunicii nu începeau nimic, nici muncă, nici bucurie, nici necaz, fără a cere ajutor şi binecuvântare de la Dumnezeu, nici şezătoarea nu a putut începe fără o slujbă de binecuvântare, oficiată de către părintele Constantin Pânzariu, protopopul Protopopiatului Darabani. A urmat apoi un program de cântece şi jocuri tradiţionale, susţinut de prichindeii de la Grădiniţa Corneşti, pregătiţi de organizatoarea şezătorii, Camelia Cazacu, de Grupul "Micii dansatori" de la Grădiniţa Alba - Hudeşti, pregătiţi de educatoarea Lăcrămioara Alupoaie şi de instructorul Ioan Fediuc, de Fanfara de copii "Hudeşteanca" din comuna Hudeşti, conduşi de prof. Gheorghe Mitoceanu, alături de cunoscuta interpretă de muzică populară, Elena Mândrescu ("Rapsozii Botoşanilor"). Printre invitaţii la această sărbătoare a lumii satului, care au vorbit despre ce înseamnă dorul de ţară şi despre necesitatea ca peste tot unde se duc românii să-şi păstreze tradiţiile şi portul, s-au numărat reputatul etnograf Angela Paveliuc Olariu, precum şi poetul dărăbănean Victor Teişanu, membru al Uniunii Scriitorilor din România. "Efortul acestei educatoare este demn de toată lauda şi poate constitui un model de urmat în satele româneşti, mai ales că a fost abordată o temă care rar se mai aduce astăzi în discuţie: dorul de patrie. Copiii au încântat prin costumele autentice pe care le-au purtat şi, dincolo de programul artistic, au demonstrat, sub atenta supraveghere a Cameliei Cazacu, că au şi preocupări foarte serioase, că înţeleg şi că trăiesc şi ei tot ce este legat de tradiţie, de folclor, de rădăcinile noastre", a subliniat etnograful Angela Paveliuc Olariu.