Dramele care ne privesc pe toți
La convenția aniversară a două grupuri de Jucători Anonimi - „Minune” din Botoșani și „Viața fără joc” din Iași - am întâlnit numeroase persoane care se confruntă cu dependența de jocurile de noroc. Mărturiile lor, în care se oglindeau nu doar suferința, neputința și zbuciumul interior, ci şi credinţa și nădejdea care îi însoţesc pe drumul spre abstinență și recuperare, mi-au oferit o imagine mult mai amplă a impactului devastator pe care jocurile de noroc îl au asupra vieții oamenilor.
Este important, pentru început, să conştientizăm că dependența de jocurile de noroc nu distruge doar viața celui prins în capcana iluziei câştigului imediat, ci afectează profund familia, prietenii şi pe toţi cei apropiaţi. În spatele fiecărei persoane dependente se află adesea părinți îndureraţi şi îndatoraţi, soți neputincioși sau copii privați de sentimentul de siguranță. Apoi, mărturiile celor care au pornit pe drumul anevoios al recuperării scot la iveală un alt adevăr dureros: oricât s-ar strădui familia și oricâte sacrificii ar face persoanele dragi, lupta împotriva dependenței nu poate fi câștigată în locul celui afectat direct de adicţie. Fără conștientizarea propriei suferințe și, mai ales, fără dorinţa şi determinarea de a renunța la jocurile de noroc, șansele de recuperare ale dependentului sunt considerabil diminuate. Şi totuşi, mama, tata, fratele, sora ori rudele îi pot oferi sprijin moral, înțelegere și încurajare, arătându-i astfel că, dincolo de pierderi, greșeli și dezamăgiri, viața lui are valoare, iar el merită o nouă șansă.
La fel de importantă ca sprijinul familiei și al prietenilor este și implicarea comunității, care poate contribui în mod direct la combaterea fenomenului. În numeroase localități din țară, autoritățile locale au făcut deja un pas important în această direcție, interzicând sălile de jocuri de noroc. Este un început bun, care trebuie însă continuat cu alte măsuri concrete, mai ales online, acolo unde copiii și adolescenții își petrec cea mai mare parte a timpului liber: reglementarea strictă a jocurilor de noroc, limitarea (dacă nu interzicerea) publicității agresive și atrăgătoare, precum şi clarificarea unor definiţii din legislaţie ce ar putea lăsa loc de interpretări. În acelaşi timp, ar trebui înfiinţate cât mai multe centre specializate în tratarea adicțiilor şi centre de sănătate mintală pentru minori. Astfel de servicii medicale sunt necesare deoarece atât specialiștii (medici psihiatri, psihologi), cât și persoanele care se confruntă cu această adicţie spun că jocurile de noroc au consecințe grave asupra sănătății mintale, iar dependenţa este o boală.
Totuși, prevenția rămâne cea mai eficientă formă de protecție, iar atenția noastră trebuie îndreptată cu prioritate către copii și adolescenți. Familia, școala și comunitatea au responsabilitatea comună de a-i ghida, de a le expune pericolele jocurilor de noroc și de a le sădi în suflet valori autentice. Astfel, tinerii vor înţelege că adevărata împlinire - personală şi profesională - nu vine din câştiguri iluzorii, ci se clădeşte zi de zi prin muncă, răbdare şi perseverenţă.
Biserica Ortodoxă Română, prin eparhiile sale din țară și din diasporă, ajută persoanele afectate de diferite dependenţe, inclusiv prin centrele de recuperare înființate pe lângă parohii. Pentru a le oferi o consiliere avizată şi un sprijin real în procesul de vindecare, tot mai mulţi preoţi urmează (sau au absolvit deja) cursuri de formare în domeniul adicţiilor, îmbinând astfel rugăciunea şi sprijinul duhovnicesc cu pregătirea de specialitate. În același timp, la catehezele organizate după sfintele slujbe și la orele de religie desfășurate în școli, copiilor și tinerilor li se vorbește deschis despre pericolele care pândesc la tot pasul, fiind îndemnați ca, înainte să facă anumite alegeri, să discearnă în lumina învăţăturii Sfântului Apostol Pavel: „Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva”.