Duminica Cincizecimii pe Colina Bucuriei

Numeroși credincioși din Capitală, precum și pelerini veniți din diferite zone ale țării, au participat astăzi, 31 mai 2026, la slujbele prilejuite de praznicul Pogorârii Sfântului Duh, săvârșite la istorica Catedrală Patriarhală din București. Sfânta Liturghie a fost oficiată de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, slujitori ai catedralei. După încheierea Dumnezeieștii Liturghii, ierarhul a săvârșit slujba Vecerniei plecării genunchilor, rânduială liturgică specifică sărbătorii Rusaliilor, în cadrul căreia au fost rostite rugăciunile speciale pentru revărsarea darurilor Duhului Sfânt asupra credincioșilor.

În cuvântul de învățătură rostit după citirea pericopei evanghelice a zilei, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a evidențiat semnificația duhovnicească a sărbătorii Pogorârii Sfântului Duh, amintind de momentul în care Duhul Sfânt S‑a coborât peste Sfinții Apostoli în Ierusalim, la cincizeci de zile după Învierea Domnului Iisus Hristos.

„La începutul scrierii sale, Sfântul Luca ne spune că, petrecând împreună cu ucenicii, Mântuitorul le‑a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aștepte făgăduința Tatălui, pe care, a zis El, ați auzit‑o de la Mine. După ce mai prezintă câteva evenimente în primul capitol al cărții Faptele Apostolilor, Evanghelistul Luca descrie cu multe amănunte momentul Pogorârii Duhului Sfânt. Ni se povestește că, în casa unde se aflau Apostolii în Ierusalim, în zona numită Colina sau Muntele Sionului, acolo unde Ioan și Marcu aveau o casă și unde a locuit o vreme și Fecioara Maria, unde au avut loc și Cina cea de Taină și multe alte evenimente, acolo unde ucenicii erau încuiați de frica iudeilor, Mântuitorul a intrat prin mijlocul lor și le‑a spus: «Pace vouă ». În același loc s‑a auzit un vuiet ca o suflare de vânt puternic, care a umplut întreaga casă. Este exact ceea ce am putea întâlni în timpul unei furtuni care se stârnește din senin, atunci când geamurile casei se lovesc și produc zgomot, iar cei dinăuntru sunt nevoiți să se adăpostească și să închidă ferestrele. Într‑o astfel de situație s‑a petrecut și Pogorârea Duhului Sfânt, când peste capul fiecărui Apostol s‑a văzut coborând o limbă de foc, o strălucire a prezenței Duhului Sfânt, care făcea vizibilă făgăduința pe care Mântuitorul le‑o dăduse ucenicilor Săi. Nu doar acest lucru s‑a întâmplat, ci și atitudinea Apostolilor s‑a schimbat. Dacă citim cu atenție cuvintele Sfintelor Evanghelii, vom descoperi că ei erau fricoși în zilele Învierii, chiar înainte de a afla că Domnul a înviat din morți, și după aceea. De această dată însă, atitudinea lor a fost alta, ceea ce vorbește despre lucrarea Duhului Sfânt. Nu doar atitudinea, ci și faptul că au ieșit în public, în foișorul casei, în preajma căruia era mulțime multă, întrucât, așa cum spune și oratorul amintit de Evanghelistul Luca, adică Sfântul Apostol Petru, care a vorbit în numele ucenicilor. În preajma acestei case se afla și mormântul lui David, pentru că este amintit nu doar prin cuvintele sale, ci și prin faptul că mormântul său era aproape. Cei care au ajuns la Ierusalim știu că foarte aproape de această casă, care a fost refăcută în secolul al 11‑lea de către cruciați și care se păstrează de atunci, de peste 900 de ani, se află mormântul profetului David, atât de cinstit de iudei. Printre Apostolii Mântuitorului, câțiva au văzut lucrarea Duhului Sfânt, pentru că au și mărturisit, neputând să tacă despre cele ce au auzit și au văzut. Ei au fost martori ai Pogorârii Duhului Sfânt, deoarece nu erau toți prezenți la Iordan atunci când Mântuitorul S‑a botezat de către Ioan și când Duhul Sfânt, în chip de porumbel, S‑a pogorât asupra Lui. Tot câțiva dintre ucenici, din grupul restrâns al celor apropiați Mântuitorului, s‑au aflat pe muntele cel înalt atunci când Domnul S‑a schimbat la față. Ei au văzut slava Lui și au înțeles, așa cum au tâlcuit mai târziu și Părinții Bisericii, că norul era, de fapt, prezența Duhului Sfânt, care Se arăta deasupra Celui ce își descoperea slava dumnezeirii Sale. În chip deosebit, prezența Duhului Sfânt a fost simțită și de Maica Domnului, atunci când îngerul i‑a vestit, în cetatea Nazaret, că Duhul Sfânt Se va pogorî peste ea și puterea Celui Preaînalt o va umbri. Acestea sunt doar câteva locuri din Sfânta Scriptură ce mărturisesc despre lucrarea Duhului Sfânt, Cel care a umplut casa unde se aflau Apostolii și i‑a învățat toate, după cum Mântuitorul le făgăduise”, a spus Preasfinția Sa.

Ierarhul a mai subliniat că acest eveniment reprezintă începutul lucrării misionare a Bisericii în lume și împlinirea făgăduinței făcute de Mântuitorul ucenicilor Săi: „Comunitatea aceasta, care s‑a format sub lucrarea Duhului Sfânt în ziua Cincizecimii, este cea mai veche sărbătoare a Bisericii. Este la fel de veche ca și Biserica, pentru că atunci, în ziua Cincizecimii, Biserica a fost consacrată prin pogorârea Duhului Sfânt. Sunt referiri ale unor teologi care spun că Biserica Mântuitorului a început a se zidi odată cu Întruparea Sa, cu propovăduirea Evangheliei și cu minunile pe care le‑a săvârșit. Un moment deosebit a fost acela al Jertfei Sale răscumpărătoare de pe Cruce, iar în chip văzut Biserica a primit lucrarea Duhului Sfânt odată cu pogorârea Lui peste Apostolii Mântuitorului. Biserica s‑a făcut cunoscută multor oameni. În Cartea Faptelor Apostolilor, aflăm că numărul celor care s‑au botezat era de cinci mii de oameni. Trebuie să amintim de permanenta cercetare a Duhului Sfânt asupra Bisericii întemeiate de Mântuitorul Iisus Hristos. Cu puține luni înainte de momentul Cincizecimii, Mântuitorul, aflându‑Se în Cezareea Palestinei, i‑a întrebat pe ucenici cine este El, iar Petru, care a fost luminat sau inspirat de Duhul Sfânt, a mărturisit înaintea tuturor că El este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu, iar Mântuitorul i‑a spus, în urma acestei mărturisiri, că pe această mărturisire Își va zidi Biserica Sa, pe care porțile iadului nu o vor birui. (…) Duhul Sfânt este prezent în Biserică prin Sfânta Liturghie și prin Sfintele Taine. Duhul Sfânt umple Biserica. Origen și părinții din primele veacuri ale Bisericii ne spun că Biserica este plină de Preasfânta Treime și de lucrarea Duhului Sfânt, de atunci, din ziua Cincizecimii, și până la sfârșitul veacurilor. Împotriva acestei lucrări, oricât ar lupta oamenii, nu se poate lupta împotriva Duhului. De aceea și Mântuitorul a spus că toate păcatele se vor ierta, dar cele împotriva Duhului Sfânt nu se vor ierta niciodată. Toate s‑ar putea ierta, însă această atitudine de împotrivire față de cuvântul inspirat al Duhului Sfânt, față de Evanghelie și față de lucrarea Bisericii nu poate fi trecută cu vederea”.

În timpul Sfintei Liturghii, s‑a citit mesajul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel cu ocazia Zilei Românilor de Pretutindeni.

La finalul Sfintei Liturghii din Duminica Rusaliilor, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a oficiat Vecernia plecării genunchilor, rânduială liturgică specifică acestei mari sărbători. În cadrul slujbei au fost înălțate cele șapte rugăciuni dedicate Preasfintei Treimi, iar frunzele de nuc, care amintesc de limbile de foc prin care Duhul Sfânt S‑a arătat la Cincizecime, au fost binecuvântate și împărțite credincioșilor prezenți.

Cântările liturgice au fost interpretate de Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române, iar răspunsurile la strană în timpul slujbei Vecerniei au fost oferite de Grupul psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale.