Dumnezeu cheamă oamenii la mântuire

Evanghelia Duminicii a XXVIII-a după Rusalii (A Sfinţilor Strămoşi); Luca 14, 16-24 (Pilda celor poftiţi la cină)

Zis-a Domnul pilda aceasta: Un om oarecare a făcut cină mare şi a chemat pe mulţi; şi a trimis la ceasul cinei pe slujitorul său ca să spună celor chemaţi: Veniţi, că iată, toate sunt gata. Şi au început toţi, câte unul, să-şi ceară iertare. Cel dintâi i-a zis: Am cumpărat un ogor şi trebuie să ies ca să-l văd; te rog, iartă-mă. Şi altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpărat şi mă duc să-i încerc; te rog, iartă-mă. Al treilea a zis: Femeie mi-am luat şi de aceea nu pot veni. Şi, întorcându-se, slujitorul a spus stăpânului său acestea. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis: Ieşi îndată în pieţele şi uliţele cetăţii, şi pe săraci şi pe neputincioşi, şi pe orbi şi pe şchiopi adu-i aici. Şi slujitorul a zis: Doamne, s-a făcut precum ai poruncit şi tot mai este loc. Şi a zis stăpânul către slugă: Ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte-i să intre, ca să mi se umple casa, căci zic vouă: Nici unul din bărbaţii aceia care au fost chemaţi nu va gusta din cina Mea.

Sfânta Evanghelie din Duminica a XXVIII-a după Rusalii prezintă Pilda celor poftiţi la cină şi a fost rânduită de Biserică spre a se citi în această perioadă de pregătire pentru sărbătoarea Naşterii Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Pilda celor poftiţi la cină are două înţelesuri majore. Primul se referă la istoria mântuirii neamului omenesc, adică la lucrarea Mântuitorului Iisus Hristos ca Fiu şi Slujitor al lui Dumnezeu, Care cheamă la mântuire mai întâi pe poporul evreu şi apoi pe toate popoarele. În al doilea rând, pilda se referă la viaţa noastră, a fiecăruia dintre noi, mai precis la modul în care noi răspundem chemării lui Dumnezeu la mântuire sau refuzăm chemarea Lui, sub diferite pretexte.

Slujitorul Stăpânului, Mesia Cel prezis de profeţi

Anonimul sau "un om oarecare", cum se spune în Evanghelie, este Însuşi Dumnezeu, Cel cu multe nume şi mai presus de orice nume, după cum învaţă Sfântul Dionisie Areopagitul. Căci dincolo de numele atribuite lui Dumnezeu în relaţia Sa cu lumea, El este mai presus de orice nume şi de orice înţelegere omenească în privinţa fiinţei Sale. Iar numele Lui de Tată al unui Fiu veşnic ni s-a descoperit nouă de Mântuitorul Iisus Hristos, după cum El Însuşi spune: "V-am descoperit numele Lui vouă" (Ioan 17, 6).

Aşadar, Dumnezeu Tatăl Cel veşnic cheamă la mântuire omenirea întreagă. Cum? La amurgul istoriei, în zilele mai de pe urmă (Cf. Evrei 1, 2), la plinirea vremii (Cf. Galateni 4, 4-5), El trimite în lume pe Fiul Său Cel ceresc ca să cheme lumea la mântuire. În Sfânta Evanghelie de astăzi, cel care cheamă oamenii la cina stăpânului nu se numeşte fiu, ci numai slujitor, pentru a arăta aici că Fiul lui Dumnezeu Care S-a făcut Om, adică Iisus Hristos, este în primul rând Slujitor al lui Dumnezeu, ca să ne înveţe pe noi ascultarea şi slujirea faţă de Dumnezeu. Deja profeţii Vechiului Testament au vorbit despre Mesia ca fiind "Ebed-Iahve", sluga Domnului (cf. Isaia 53, 11), iar Mântuitorul Iisus Hristos ne spune că Fiul Omului, adică El Însuşi, "nu a venit în lume ca să I se slujească, ci ca El să slujească" (Matei 20, 28).

Deci, Fiul lui Dumnezeu întrupat, adică Iisus Hristos, cheamă oamenii la cina Tatălui ceresc, la comuniunea vieţii veşnice.

Cina din casa Stăpânului semnifică Împărăţia lui Dumnezeu

Aproape la toate popoarele, dar mai cu seamă în tradiţia ebraică, cina este simbolul comuniunii, al bucuriei de a fi împreună, de a mânca şi a bea împreună, de a se vedea şi de-a comunica faţă către faţă, de a se cunoaşte şi a se preţui reciproc. Cina din Evanghelia de astăzi semnifică tainic Împărăţia lui Dumnezeu, a cărei arvună aici pe pământ este însăşi Biserica lui Hristos în care se săvârşeşte Cina cea de Taină sau Sfânta Euharistie, pe care Mântuitorul Iisus Hristos a instituit-o în Sfânta şi Marea Joi seara, înainte de Pătimirile Sale, de Răstignirea Sa şi de Învierea Sa din morţi.

În pilda din Evanghelia de astăzi, cei dintâi care au fost chemaţi la cină erau căpeteniile poporului evreu şi cărturarii sau învăţătorii de lege. Ei sunt chemaţi cu prioritate, pentru că ei cunosc mai bine Legea Domnului şi lor li s-a încredinţat descoperirea dumnezeiască a planului de mântuire a lumii întregi, pe care Dumnezeu Tatăl îl iniţiază şi-l împlineşte prin Fiul Său, Care S-a făcut Om din iubire pentru oameni şi pentru mântuirea lor. Evanghelia ne arată cum această elită a poporului evreu, care a fost chemată de către Slujitorul Domnului, de Mântuitorul Iisus Hristos, refuză abil şi politicos invitaţia la cină, folosind diferite scuze, care, la prima vedere, par credibile, dar în realitate ele acoperă o existenţă egoistă şi pătimaşă a celor invitaţi. Primul invitat a spus: "Mi-am cumpărat ogor şi trebuie să ies ca să îl văd; te rog, iartă-mă" (Luca 14, 18). Al doilea a spus: "Cinci perechi de boi am cumpărat şi mă duc să-i încerc; te rog, iartă-mă" (Luca 14, 19). Al treilea şi-a motivat refuzul cu următorul răspuns: "Femeie mi-am luat şi de aceea nu pot veni" (Luca 14, 20).

Când a văzut Stăpânul casei că oamenii consideraţi de El a fi cunoscuţi şi prieteni ai Săi, pentru că erau cunoscători ai învăţăturilor Sale sfinte, au refuzat chemarea Sa la ospăţul sau bucuria mântuirii, S-a mâniat, după cum se spune în Evanghelie. Desigur, refuzul lor era expresia libertăţii lor, dar libertatea lor de a rămâne, în mod egoist, în afara comuniunii cu El a produs supărare Celui Care le-a adresat invitaţia la cină. Drept consecinţă, bunătatea Lui s-a îndreptat spre alţi oameni.

Chemarea lui Dumnezeu şi libertatea omului de a răspunde sau nu chemării divine

Întrucât Dumnezeu doreşte ca "toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină" (I Timotei 2, 4), toţi oamenii sunt chemaţi la mântuire, dar nu toţi răspund acestei chemări. De aceea, Sfântul Grigore de Nyssa, comentând cuvintele Mântuitorului "mulţi chemaţi, dar puţini aleşi" (Matei 22, 14), spune că toţi sunt chemaţi, dar sunt puţini aleşi, pentru că puţini oameni răspund chemării lui Dumnezeu. Aflând de scuzele unora care nu au găsit timp pentru a răspunde chemării Sale, Stăpânul casei Îl trimite pe Slujitorul Său să invite la cină o mulţime de oameni de rând, fără pretenţii de superioritate, care nu se aşteptau la o astfel de invitaţie şi nici nu se considerau vrednici să stea la o masă atât de strălucită.

Preocupări excesive pentru trup, dar puţină grijă pentru suflet

Cel dintâi care refuză invitaţia la cină aduce ca scuză sau motivaţie grija pentru ogor, adică pentru ţarina cumpărată pe care trebuia să o vadă.

În tâlcuirea unor Sfinţi Părinţi ai Bisericii, acest câmp sau ogor din Evanghelie simbolizează toate grijile şi dorinţele de a stăpâni în lumea aceasta spaţii şi teritorii pământeşti limitate şi trecătoare. Ogorul este aici simbolul dorinţei omului de avere, de expansiune, de extindere pe orizontală, nu de creştere duhovnicească pe verticală, în relaţia sa cu Dumnezeu - Creatorul lumii. Când grija omului pentru averile materiale devine mai mare decât preocuparea pentru mântuirea sufletului său, atunci averile materiale constituie pentru om motiv puternic de a nu răspunde chemării lui Dumnezeu la mântuire şi viaţă veşnică.

Al doilea invitat care refuză chemarea Stăpânului de-a veni la cină spune că şi-a cumpărat cinci perechi de boi pe care trebuie să-i încerce. Tâlcuirea patristică a textului biblic vede în cele cinci perechi de boi cele cinci simţuri ale omului, care în general sunt grupate câte două: doi ochi (văzul), două urechi (auzul), două nări (mirosul), două buze sau limba şi gura (gustul) şi două mâini (pipăitul). Aceste cinci perechi de boi semnifică grija excesivă a oamenilor pentru mâncare, băutură şi jocuri care aduc desfătări trupului. Căutate şi folosite în mod excesiv sau pătimaş, acestea îl fac pe om rob al simţurilor, întunecându-i şi limitându-i orizontul duhovnicesc al sufletului. Prin urmare, patimile egoiste care manifestă subjugarea sufletului sau a voinţei de către simţuri conduc pe om la amorţire duhovnicească şi la nepăsare privind mântuirea şi viaţa veşnică la care este el chemat. Când oamenii trăiesc numai trupeşte şi deloc duhovniceşte, atunci simţurile lor se împătimesc, iar sufletul lor intră în jugul simţurilor împătimite.

Al treilea om care se scuză că nu poate veni la cină spune că "şi-a luat femeie şi de aceea nu poate veni" (Luca 14,20). Deşi căsătoria este o instituţie sfântă şi binecuvântată de Dumnezeu, uneori familia poate deveni pentru om un motiv de-a nu răspunde chemării lui Dumnezeu la mântuire, dacă ea se transformă în idol, adică devine o preocupare exclusivă şi excesivă a omului, încât acesta nu mai poate cultiva relaţia sa spirituală cu Dumnezeu. Întrucât nu mai văd familia ca fiind, mai înainte de toate, o binecuvântare de la Dumnezeu, mulţi oameni iubesc familia lor în uitare totală de Dumnezeu. Însă dacă familia este văzută ca fiind un dar de la Dumnezeu, atunci această iubire faţă de familie se sfinţeşte. Prin urmare, întrucât părinţii, soţul, soţia, copiii, fraţii şi surorile, rudele şi prietenii buni sunt pentru om dar sau binecuvântare de la Dumnezeu, aceştia trebuie să fie iubiţi nu numai afectiv, ci şi duhovniceşte, adică să fie cuprinşi în iubirea şi rugăciunea noastră către Dumnezeu, pentru a înainta pe calea mântuirii şi a sfinţeniei. În acest sens, familia conjugală se sfinţeşte prin participarea ei la viaţa duhovnicească a Bisericii lui Hristos, la viaţa familiei eclesiale în care oamenii sunt fraţi în Hristos şi fii duhovniceşti ai Bisericii Lui, conduşi de părinţi duhovniceşti pe calea mântuirii în lumina şi iubirea Preasfintei Treimi.

În mod neaşteptat, săraci, bolnavi şi oameni dintre păgâni sunt chemaţi la cina lui Dumnezeu

Văzând refuzul celor poftiţi sau invitaţi la cină, Stăpânul casei a schimbat şi extins planul Său iniţial, zicând Slujitorului Său: "Ieşi îndată în pieţele şi uliţele cetăţii, şi pe săraci şi pe neputincioşi, şi pe orbi şi pe şchiopi adu-i aici" (Luca 14, 21). Îndată, Slujitorul a făcut întocmai cum I s-a poruncit. Iar după ce a constatat că încă mai este loc în casă, Stăpânul casei a amplificat invitaţia Sa, zicând: "Ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte-i să intre ca să mi se umple casa" (Luca 14, 23). După ce s-a împlinit şi porunca aceasta, toată casa s-a umplut de oameni care niciodată nu s-au considerat vrednici să fie invitaţi la o cină în casa aceea. Totuşi, Stăpânul casei S-a supărat pe cei care n-au răspuns iniţial chemării Sale, zicând: "nici unul din bărbaţii aceia care au fost chemaţi (şi n-au răspuns) nu va mai gusta din cina Mea" (Luca 14, 24).

După tâlcuirea Sfinţilor Părinţi, cele trei categorii de oameni care au fost chemaţi la cină sunt foarte diferite între ele. Cea dintâi categorie de invitaţi reprezintă elita sau conducătorii poporului evreu, care îndrumau spiritual poporul, dar care au refuzat să primească Evanghelia lui Hristos, Fiul Tatălui ceresc, Care S-a făcut Om din iubire pentru oameni şi pentru mântuirea lor.

A doua categorie de invitaţi la cină (săraci, neputincioşi, orbi şi şchiopi) reprezintă mulţimile de oameni săraci şi bolnavi, care vin la Hristos să asculte cuvântul Evangheliei Sale şi să fie vindecaţi de El.

A treia categorie de invitaţi, "cei de la drumuri şi garduri", sunt mulţimi de călători în lume pe drumuri întortocheate sau confuze, fără destinaţie precisă, trăitori la limitele existenţei, în afara comuniunii adevărate în harul mântuitor. Aceştia reprezintă neamurile păgâne sau popoarele care, deşi erau religioase, nu-L cunoşteau pe singurul Dumnezeu adevărat, Creatorul şi Mântuitorul lumii. Şi aceste popoare sunt chemate de Hristos la cină în casa Tatălui ceresc, care este Biserica, acum arvună, anticameră şi icoană a Împărăţiei Lui Dumnezeu.

Cina Euharistică, arvuna Împărăţiei cerurilor

Evanghelia de astăzi este într-un fel Evanghelia tainei libertăţii omului, dar şi a libertăţii lui Dumnezeu. Noi avem libertatea de a spune "da" sau "nu" lui Dumnezeu când ne cheamă la mântuire şi viaţă veşnică. Cine nu răspunde pozitiv la invitaţia de-a veni la Cina cea de Taină, la ospăţul iubirii milostive şi darnice a lui Dumnezeu, acela pierde bucuria de a fi veşnic împreună cu Domnul casei cereşti. Pe de altă parte, libertatea Stăpânului Care invită la Cină se vede mai ales din faptul că dacă cei dintâi chemaţi refuză invitaţia Lui, El are libertatea de a modifica planul Său şi de-a prefera pe alţii. Prin urmare, nimeni nu poate zădărnici planul lui Dumnezeu de mântuire a lumii, pentru că iubirea Lui milostivă se revarsă peste vidul spiritual al celor care nu răspund chemării Sale.

Aşadar, Evanghelia de astăzi ne priveşte şi pe noi, creştinii, întrucât şi noi suntem uneori înclinaţi să repetăm greşelile căpeteniilor poporului lui Israel. Şi noi inventăm uneori scuze că nu mai găsim timp de rugăciune, nu mai găsim timp pentru Spovedanie, pentru pocăinţă, deoarece suntem robiţi de prea multe griji, de grijile zilei de astăzi şi ale zilei de mâine. Atât de mult suntem uneori legaţi de cele materiale şi de programe de activitate suprasolicitante, încât nu mai găsim timpul necesar pregătirii hranei duhovniceşti pentru suflet şi nici timpul necesar pentru a înveşmânta sufletul în haina luminoasă a harului şi a virtuţilor izvorâte din rugăciunea neîncetată a minţii şi a inimii.

Pilda Evangheliei de astăzi vorbeşte, aşadar, despre taina sau misterul mântuirii lumii în Iisus Hristos, Care cheamă oamenii la mântuire, prin binevestirea Evangheliei Împărăţiei lui Dumnezeu şi prin instituirea Cinei de Taină sau a Euharistiei, ca arvună a prânzului din Împărăţia cerurilor, ca ospăţ care pregăteşte bucuria comuniunii veşnice a oamenilor cu Dumnezeu, după ce ei s-au curăţit de păcate prin Botez şi prin pocăinţă.

În sens mistic sau duhovnicesc, cina Stăpânului casei semnifică iubirea lui Dumnezeu dăruită oamenilor şi viaţa oamenilor trăită în comuniune cu Dumnezeu în Biserică. De aceea, în această perioadă de pregătire pentru sărbătoarea Naşterii Domnului, invitaţia Stăpânului la cină are şi înţelesul de chemare la Sfânta Euharistie, împărtăşindu-ne cu Trupul şi Sângele Mântuitorului Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci.

Deci prima învăţătură duhovnicească practică a acestei Evanghelii pentru perioada Postului Naşterii Domnului este chemarea de a ne curăţi de păcate prin Taina Pocăinţei (Spovedaniei) şi a ne împărtăşi cu Trupul şi Sângele Domnului, pentru a primi sănătate şi mântuire, trezvie a sufletului şi sfinţire a simţurilor, pace şi bucurie cerească.

Totodată, Evanghelia care cuprinde Pilda celor poftiţi la cină a fost rânduită de Biserică să fie citită în această perioadă de pregătire pentru sărbătoarea Naşterii Domnului Iisus Hristos şi pentru a ne îndemna să fim milostivi şi darnici, precum este Stăpânul Care invită la cină, să ajutăm pe cei săraci, pe cei bolnavi, pe cei călători, pe cei singuri şi pe toţi cei întristaţi.

Să ne ajute Bunul Dumnezeu ca în această perioadă de pregătire pentru a primi pe Pruncul Iisus ca să Se nască duhovniceşte în ieslea sufletului nostru, să sporim grija noastră pentru mântuirea sufletului şi să ne sfinţim simţirile prin rugăciune şi post, prin pocăinţă şi Spovedanie, prin milostenie şi prin împărtăşirea mai deasă cu Trupul şi Sângele lui Hristos ca participare la Cina Domnului, care este arvuna Împărăţiei cerurilor, spre slava Preasfintei Treimi şi spre a noastră mântuire. Amin!

 

† Daniel

Arhiepiscopul Bucureştilor,

Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei

 Locţiitorul tronului Cezareei Capadociei şi

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române