Echilibru interior și autocunoaștere în gestionarea stresului

Stresul este o parte constantă a vieții moderne, iar modul în care îl gestionăm influențează sănătatea psihică și calitatea vieții. În acest interviu, dr. Iuliana Apetri, master coach, trainer și facilitator „Calitatea vieții tale”, analizează mecanismele prin care gândurile, emoțiile și convingerile personale modelează răspunsul la situațiile dificile. Ea explică modul în care autocunoașterea contribuie la echilibrul emoțional și cum convingerile limitative pot fi schimbate în beneficiul nostru.

De ce este important să învă­țăm despre gestionarea stresului din viața noastră? Ce beneficii aduce cunoașterea?

Această paradigmă a stresului a devenit atât de prezentă în viața noastră, încât nu putem vorbi despre sănătate și bunăstare fără a face referire la stres. Răspunsul la factorii stresori diferă de la o persoană la alta și este important să știm că maniera în care trăim experiențele de viață este strict legată de percepția individuală. Asta înseamnă că doi sau mai mulți indivizi care trec prin aceeași situație de viață vor avea percepții diferite, în grade diferite, asupra acelei conjuncturi, în funcție de tiparele lor psiho-cognitive deja instalate.

Pentru o bună gestionare a stresului, mai întâi este indicat să ne cunoaștem pe noi înșine. Este necesar un exercițiu constant de observare a ceea ce gândim, cum ne simțim și cum acționăm în toate situațiile pe care le trăim zi de zi. Abia apoi putem interveni cu instrumentele potrivite pentru a ges­tiona tumultul interior. Chiar și atunci când suntem într-o stare de dezechilibru profund, un șoc emo­țional destabilizator, de exemplu, putem folosi o tehnică rapidă de in­ter­venție pentru a ne stabiliza sistemul. Însă pentru a face acest lucru, în primul rând este util să realizăm că am intrat în acea stare.

Prin urmare, cunoașterea este indisolubil legată de introspecție, de lucrul permanent cu sine, de evaluare a calității gândurilor, emoțiilor, senzațiilor și comportamentelor proprii. Este nevoie de o atenție acordată felului în care răspunzi în interiorul ființei tale la ceea ce se petrece în afara ta. Adică, ce spune și ce face celălalt te afectează pe tine în funcție de cum percepi tu lucrurile la care acesta face referire. Practic, tu alegi cum răspunzi în acea situație. De aceea este atât de importantă autocunoașterea, pentru că este cea care face trecerea de la reacție automată - ca rezultat al condiționării anterioare - la o acțiune matură și responsabilă. Realitatea interioară se proiectează în jurul nostru și determină practic ceea ce trăim. Și, când reușim să gestionăm stresul, starea noastră de bine va fi alta. Pentru a face asta, e nevoie să folosim la maximum neuroplasticitatea creierului nostru și există numeroase studii științifice care validează capacitatea acestuia de a crea noi rețele neuronale prin învățare și dezvoltare.

Ce tehnici practice recoman­dați pentru echilibru emoțional și o viață armonioasă?

Sunt numeroase tehnici care pot ajuta la echilibrarea stării, de la respirație conștientă și exerciții pentru stimularea nervului vag la vizualizare, strategii de echilibrare emoțională și tehnici de programare neurolingvistică. Un prim exercițiu pe care îl recomand tuturor este cel de observare a propriei respirații, care este legată direct de starea noastră de spirit: cum te simți, așa respiri și cum respiri, așa te simți.

Mai mult decât atât, respirația este un sistem din corpul nostru care funcționează automat și voluntar. Așadar, atunci când vrem să ne schimbăm starea de spirit, ne modificăm felul în care respirăm: ritmul, intensitatea, volumul, amplitudinea respirației. Astfel, sistemul nervos parasimpatic (responsabil de relaxare) este subordonat voinței noastre și are un rol fundamental în reglarea funcțiilor din tot organismul. Sistemele de biofeedback actuale determină cu precizie impactul respirației asupra variabilității ritmului cardiac și confirmă cele de mai sus, ba chiar există unele sisteme care oferă soluții pentru ajustarea individuală a ritmului respirator, cu rezultate vizibile excelente pe termen scurt, mediu și lung.

Cum lucrează în viața noastră convingerile limitative dobândite de-a lungul timpului?

Dacă este să vorbim despre o transformare a vieții către ceva ce ne dorim să trăim, atunci acest lucru este imposibil de făcut fără schimbarea convingerilor limitative. Acestea sunt ideile, programele, condiționările pe care le-am dobândit de-a lungul timpului din familie, din grupul de prieteni, din școală sau societate și care ne creionează percepția asupra lucrurilor. Noi nu putem observa realitatea din jurul nostru decât pe baza concepțiilor despre viață și lume pe care le avem deja stocate în mintea noastră. În acord cu acestea vom activa și emoțiile aferente.

Când descoperim care sunt convingerile care ne sabotează, atunci le putem schimba și înlocui cu unele productive. De fiecare dată când apar blocaje într-un proces de transformare interioară, este util să căutăm ce alte convingeri ne limitează atingerea obiectivului. Ce este încă acolo și se opune dorinței noastre. Practic, ce beneficii avem, dacă situația rămâne neschimbată? Dacă beneficiile actuale sunt mai importante decât cele dobândite după schimbare, motivația nu se activează. Fiecare poate face asta prin a scrie, pur și simplu, ce gândește și ce simte despre o situație, despre sine și despre alții. Sunt astfel notate concluziile la care ajunge și persoana poate alege conștient care dintre ele consideră că îi este de folos mai departe.

Multe dintre concepțiile noastre sunt active în mod inerent, fără să le punem sub semnul întrebării: „De unde știu asta?”, „Oare o fi adevărat acest lucru?”, „Cine spune asta și pe ce se bazează concret?”, „Oare este posibil să fie și altfel?” etc. În momentul în care apare îndoiala, fundamentul convingerii limitative se șubrezește și facem loc unei noi convingeri, aleasă în cunoștință de cauză de data aceasta. Lucrurile merg de la sine atunci când noi suntem aliniați cu aspirațiile sufletului nostru și cu manifestarea esenței noastre divine. Tot ceea ce subminează această lejeritate prin care se exprimă sinele nostru merită explorat și ajustat.

Mulți oameni spun că nu se pot schimba, mai ales la o anumită vârstă. Există posibilitatea să lucrăm cu obiceiurile distructive și convingerile limitative astfel încât ele să devină benefice pentru noi?

Vârsta are două valențe: una calendaristică și una biologică. Prima este determinată de cifrele din certificatul de naștere, este un dat, neschimbabil, iar a doua este cea determinată de complexul de gânduri și emoții pe care le trăim. Tocmai de aceea putem observa oameni tineri care arată îmbătrâniți și oameni cu vârste înaintate care par mai tineri cu zeci de ani. Ce face diferența? Calitatea vieții fiecăruia. Dacă tu alegi să crezi că lucrurile stau numai în felul în care vrei tu, atunci nu este loc pentru altceva. Dacă alegi să crezi că viața îți poate oferi mai multe perspective, atunci deschizi calea către noi posibilități. Este adevărat că oamenii sunt tot mai rezistenți la schimbare pe măsură ce înaintează în vârstă, pentru că există un anumit set de convingeri care îi domină. Se obișnuiesc cu anumite situații în viața lor, cu anumiți oameni, au tabieturi, aș­teptări și nu vor să renunțe la confortul familiarului.

Creierul se antrenează asemenea unui mușchi. A crede că îl punem la treabă numai cât suntem pe băncile școlii este profund limitativ. De asemenea, este importantă și percepția asupra propriei vieți și semnificația dată acesteia într-un context mai larg. Când decidem să învățăm lucruri noi pentru simpla explorare a vieții cu inocența și dezinvoltura unui suflet de copil, atunci capacitatea creierului nostru se extinde și acesta începe să funcționeze în favoarea noastră. În schimb, dacă alegem să credem că nu există soluții pentru dorințele noastre, că totul este imposibil, atunci ne limităm posibilitățile de dezvoltare.

Sigur că există posibilitatea să lucrăm cu aceste convingeri și obiceiuri nefolositoare. Așa cum am afirmat anterior, observarea lor, punerea sub lupă, analizarea per­ti­nenței și valabilității lor este cel mai important lucru. Putem începe prin a ne întreba cum arată viața noastră acum și cum vrem noi să arate într-o versiune ideală. Apoi să analizăm obstacolele. Mai mult, ce dă sens vieții noastre și cât de mult simțim că trăim plenar fiecare clipă. Cel mai adesea, oamenii sunt prinși în propriile capcane ale trăirilor și nu cred că este posibil să scape de acolo. Consideră că asta este tot și că nu se poate face nimic. Însă, o minte deschisă și o percepție extinsă pot reconfigura viața noastră în moduri nebănuite și într-o manieră în care numai divinitatea ne-o poate dărui.