Edilul care s-a mutat cu propria viață în ascultare

„Un neam valorează atât cât și-a însușit din Evanghelie”, spunea Simion Mehedinți. A-ți însuși Sfânta Scriptură este un fel aparte de ascultare ­caracteristic țăranului român. Evanghelia lui Matei (20, 1) spune și ea că „Împărăția cerurilor este asemenea unui om stăpân de casă, care a ieșit dis-de-dimineață să tocmească lucrătorii pentru via sa”. Iată adevăruri ce descoperă sacralitatea actului în care se așază cu lucrarea sa bunul gospodar. Adică edilul din zilele noastre. Mariana Gâju, primarul comunei Cumpăna, județul Constanța, este gospodarul care s-a mutat cu viața ei în această ascultare.

Omul care își pierde legătura cu cerul, adică cel care iese din ascultare, se desrădăcinează, ajunge zămis­litor de utopii și devine marcat de ambiții, lăcomie, neliniști, frică, ajunge mutilat sufletește sau înrobit de patimi. Țăranul este însă om al pământului, opusul „omului de nicăieri”, asupra căruia atrăgea atenția Nicolae Iorga, prevestind parcă insul abstract de astăzi. Ruralul este de regulă asociat cu tradiția și într-un fel opus modernității. Numeroase temeri legate de lentoarea sau chiar imposibilitatea capacității satului românesc de a se sincroniza cu regulile impuse de Uniunea Europeană, care, prin opoziție cu noi, este mai bogată, mai avansată tehnologic, ar face imposibilă alinierea satelor românești la standardele ei. Principalele aspecte care fac referire la această dihotomie ar fi infrastructura, nivelul de trai, modul de a gândi și de a munci al oamenilor, mai spun analiștii. Toate aceste păreri sunt contrazise însă la Cumpăna. Lumea în care Mariana Gâju, om al locului, de patru mandate primar al comunei, fiică duhovnicească a părintelui Arsenie Papacioc, înțe­lege perfect cât de important este să nu iasă din ascultare și să nu-și piardă niciodată legătura cu ­cerul.

Țărani deja europeni

Am ajuns la Cumpăna într-o zi de februarie 2019, mult după ce ziua trecuse cu toate ale ei sub orizont, la o oră la care doamna primar Mariana Gâju ne putea primi. Tocmai se întorsese de la Bruxelles, avusese o ședință de consiliu local și urma ca în zori să zboare la Iași. În puținele minute petrecute așteptând-o, am tot privit sutele de diplome, titluri și medalii expuse pe pereți, fără să reușim a le citi pe toate, ele reprezentând tot atâtea izbânzi ale comu­ni­tă­ții și ale edilului ei. După aproape un ceas de discuții, ne-am dat seama că țăranii domniei sale sunt deja integrați în Europa și că până la urmă este mai important să înțelegem jertfa care i-a purtat acolo și, minunându-ne, să enumerăm doar spectaculoasele realizări ale comunității rurale conduse de devotatul ei prim gospodar.

Mariana Gâju, „vremelnic răspunzător de destinele comunei Cumpăna, județul Con­s­tanța”, cum a ținut să ne precizeze de la început, este născută, crescută în acest sat și, ca atare, este ­firesc, „ca om al locului”, să-i pese de comunitatea cu 17.000 de locuitori, pe care o conduce de aproape 19 ani. În 2000, când a fost aleasă primar, comuna avea doar 6.300 de suflete.

Cumpăna se află în zona metropolitană Constanța, iar admi­nistrația locală se străduie să ofere posibilități celor care vor să crească animale sau păsări, dar și condiții celor care construiesc locuințe pe pământ, care calcă pe gazon sau miros florile dimineața. „Așa că ne dorim să fim o comună europeană, civilizată, care să aibă condiții similare celor din așezările europene occidentale”, ne spune doamna primar.

Nu se cunosc prea multe date istorice despre sat. „Cadranul solar” în formă de cap de taur, cu diviziunile pentru timp tăiate între coarne, din secolul III d.Hr., descoperit în 1960 în curtea unui sătean, demonstrează vechimea și importanța zonei, ca răscruce de drumuri comerciale. Au urmat apoi colonizarea otomană a Dobrogei, din secolul al XV-lea, valurile de păstori în transhu­manță, molimele, războaiele și câte au mai trecut peste așezare. Abia în 1870 satul este cunoscut prima dată sub nu­mele turcesc Hasiduluc. Evo­luția lui sinuoasă l-a purtat până în prezent, prin toate epocile și vicisitudinile vremurilor.

Nu contează culoarea politică

Astăzi, localitatea este înfrățită cu peste 15 așezări din șapte țări din Europa și Asia, are colaborări și parteneriate cu 23 de ONG-uri, cluburi, aso­ciații, fundații, centre sociale, organi­zații și reviste, precum și proiecte, relații de cooperare interne și internaționale (Bulgaria, Turcia, Grecia, Austria, Italia, Belgia) etc., într-o dorință firească de comunicare, de schimb de experiență în admi­nistrație, de cunoaștere a copiilor, frumu­se­ților patriei, a altor țări europene și asiatice, precum China, unde este înfrățită cu o localitate de lângă Shanghai.

La Cumpăna, duhul locului este însuși sufletul oamenilor ei, care iubesc pământul, copiii și comunitatea, care își prețuiesc înaintașii și istoria. „De ce să ne plecăm astăzi capul? De ce să fim criticați toți pentru câțiva conaționali care bântuie prin lume și săvârșesc fapte antisociale?”, se întreabă retoric doamna primar, care își definește astfel ascultarea: „Aici, oamenii trebuie să fie umăr lângă umăr cu edilul. Iar el trebuie să aibă voință, conștin­ciozitate, consecvență, dar mai ales credință în Dumnezeu și Maica Domnului, care ne ridică atunci când ne împotmolim. Primarul trebuie să mai aibă o echipă, pentru că el nu este buricul pământului! Fără echipă nu face nimic. El are sarcina principală de a alerga după proiecte, după fonduri financiare și nu trebuie să viseze altceva decât proiecte, pentru că ele sunt, ca și sursa financiară europeană, aer! Unde glasul Marianei Gâju nu este auzit, glasul a 2.861 de primari ai Asociației comunelor din România, din care face parte și Cumpăna, reușește să producă modificări legislative benefice dezvoltării durabile a satului românesc.

Dar primarul mai are nevoie și de profesionalism și mult suflet. Poate să cunoască legis­lație, poate să facă de toate, dar dacă nu știe să alerge, să bată la ușa potrivită, să intre pe geam dacă este dat afară pe ușă, să se ducă și să se răsducă, nu rezolvă nimic! De 19 ani de când sunt primar la Cumpăna, am cerut de la toate ministerele, de la toate guvernele, pentru că adminis­trația locală nu are culoare politică! Oamenii nu te aleg pentru că faci parte dintr-un partid sau altul, ci pentru a le face alimentare cu apă, canalizare, a le aduce gaze, energie electrică, drumuri, infrastructură educa­țională (școli, grădinițe, săli de sport), infrastructură de sănătate (cabinete medicale, centru de permanență medicală, cabinete sociale, after-school, centru socio-educativ). Acestea sunt proiectele de care are nevoie o comunitate cu 1.364 de elevi înscriși la liceul cu profil de alimentație publică și turism «Nicolae Dumitrescu» din localitate, de la clasa pregătitoare până la clasa a 12-a. Acestea sunt proiectele pentru cele două grădinițe cu program prelungit și pentru cei 468 de elevi preșcolari, care servesc masa la prânz, se pregătesc și dorm până când părinții lor, la ora 17:00, vin și-i iau acasă. Nu sunt lucruri ușoare, pentru că la toate te poticnești. Există piedici puse de oameni, de birocrație. De aceea mergem, negociem cu ministerele noastre, cu reprezen­tanții Comisiei Europene, cu celelalte instituții, pentru că nu trebuie să luăm otova totul. Ce a mers în Polonia poate că nu merge în România, de pildă. Ce este în Germania poate că nu se poate aplica poporului român. Cele mai grele proiecte sunt acelea care privesc pietruirea și asfaltarea drumurilor, pentru că ele trebuie realizate după ce ai pus în pământ infrastructură de canalizare, apă, gaze, cabluri electrice, și de telecomunicații. Din nefericire, la noi nu există continuitate în administrația publică locală. Pentru Consiliul local este vital să ducă mai departe proiectele începute, indiferent dacă primarul mai este sau nu pe funcție după alegeri, nu să dea înapoi. Pentru că dăm înapoi educația, condițiile de trai ale copiilor, care sunt averea noastră!”, ne spune doamna primar.

Biserica joacă un rol crucial

Am întrebat-o apoi cât își mai aparține în această ascultare și ne-a răspuns că undeva la vreo 30%. Restul se împarte între administrația publică a comunei, între Asociația comunelor din România, al cărui prim-vice­președinte este, între delegația României la Comitetul Regiunilor de la Bruxelles, în care este membru, între Liga femeilor primar de comună din România, a cărei președintă este, între tot ce înseamnă promovarea comunei la nivel național și interna­țional. A fost aleasă deputat, dar a refuzat fotoliul, rămânând primar la Cumpăna, pentru că oamenii au avut încredere în ea. Familia o susține în tot ceea ce face. Băiatul dânsei, căsătorit și cu un copil, a ales să locuiască în comună, construindu-și o casă în curtea părinților.

„Eu am obligația să lupt să aduc cele mai bune proiecte în comună. Nepoata mea, ca și ceilalți copii, va învăța la Cumpăna. Nu trebuie să existe nici o diferență între spațiile de învățământ din Constanța și cele de la Cumpăna. De aceea avem gaze, campus școlar, trei săli de sport, club sportiv cu 17 discipline, cu campioni naționali și internaționali, avem prima școală de balet din mediul rural din țară. Iată de ce am pus pe primul loc educația și sănătatea. Din 14 martie 2004, la Cumpăna funcționează centru de perma­nență medicală și, în situația în care exista vid legislativ, Consiliul local își plătea medicii și asistentele, pentru ca ei să rămână 24 de ore din 24 în comunitate. Așezarea are acum 10 medici de familie, un medic specialist pediatru, stomatolog, cinci farmacii, două farmacii veterinare, două biserici ortodoxe. Biserica joacă un rol crucial într-o comunitate. La fel ca admi­nis­trația publică locală, Biserica, școala, poliția, dispensarul sunt factorii uniți în Asociația de dezvoltare comunitară Cumpăna, condusă de părintele paroh Ioan Soare, de la Parohia «Sfânta Cuvioasă Parascheva». Iar preotul Alin Bumb, de la cealaltă biserică, «Adormirea Maicii Domnului», este președintele Asociației părinților de la Liceul «Nicolae Dumitrescu». Avem în comună cantină socială, construită împreună cu World Vision, precum și grădinița cu program prelungit «Sfânta Maria». Am extins activitatea cantinei sociale, unde servesc masa 80 de copii și 18 bătrâni abandonați, și activitatea bibliotecii ecumenice. La noi, școala funcționează doar într-un singur schimb. Cantina asociației comunitare, împreună cu Biserica, constituie partea cea mai importantă în proiectele de dezvoltare durabilă a comunei. Cu preoții, medicii și polițiștii facem orele de prevenire a traficului de ființe umane și abandonului școlar. Cu toate acestea ne este foarte greu. Avem, din păcate, tineri de bani gata care vor să vândă droguri copiilor!”, ne mai spune doamna Gâju.

Cu sprijinul Bisericii se desfășoară activități precum laboratorul de creație și tradiție, în cadrul căruia se cos ii, se desfășoară „Calendarul cultural educativ al anului 2019” al comunei, festivaluri naționale, internaționale, activități cu copii în cadrul unor parteneriate cu comune de la munte, mobilizează voluntari pentru servirea copiilor din țară care vin în taberele organizate de Primăria Cumpăna. Nimic nu se face fără credință. „În 19 ani, niciodată nu am început ceva fără să-l invităm pe Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, să sfințească locul unei lucrări”, ne mai spune doamna primar.

Nu suntem o comună de cerșetori

În comuna Cumpăna există un singur bar, „la nivel civilizat”, la ușa căruia nu-și permite oricine să aștepte să deschidă pentru băutură la ora 5:00! „Avem și asemenea cetățeni care la munca de la câmp nu vin, la tăiat buruienile din jurul curții lor nu ies, să lucreze ca zilieri la societățile care execută investiții pe teritoriul comunei nu vor. Ei cred că mai bine stau acasă să primească ajutorul social. Pardon! Cumpănenii nu sunt o comună de cerșetori! De aceea avem numai 97 de dosare de ajutor social, și acelea bine cântărite, care se acordă doar în cazuri de boală. Să nu gândească cineva că dacă nasc copii mulți vor trăi doar din ajutorul social sau alocație, pentru că, dacă nu-și trimit copiii la școală, nu primesc ajutor, indiferent dacă sunt români, rromi, ruși lipoveni, macedoneni, turci ori tătari”, ne mai spune edilul comunei.

La Cumpăna se trăiește în credință și frăție. În comună există peste 1.200 de musulmani, care au o geamie nouă, parte a patrimoniului comunei, construită cu sprijinul unor sponsori de la Istanbul, al altor musulmani și români. Această frățietate își găsește expresia și în concursul de gastronomie, ajuns la a 14-a ediție, „Conviețuire interetnică pe plaiuri dobrogene”, la care participă gospodine din întreaga țară, care au creat și un meniu propriu, intitulat „Etniile Dobrogei”, ce cuprinde borșul de pește lipovenesc, plăcinta macedoneană, sărmăluțele în foi de viță, plă­cinta dobrogeană și baclavaua tur­cească. „Cu gospodinele noastre am câștigat concursuri na­țio­nale și internaționale, cum este cel de la Anderlecht, din Belgia”, ne precizează doamna Gâju.

În ascultarea doamnei primar intră și „botezurile sociale”, cu încărcătura lor specială.

„În anul 2002, de Sfântul Andrei, am fost invitată să merg la Mănăstirea Dervent, împreună cu mai mulți oameni importanți din județul Constanța, să botezăm niște copii părăsiți de părinți în spitale. Atunci m-am gândit că i-aș face un dar soțului meu, care se numește Nicolae. Băiețelul pe care urma să-l încreștinăm avea un an și nouă luni. A fost cel mai frumos dar pentru soțul meu. Și tot atunci mi-a venit ideea de a face același lucru și la Cumpăna. În acest sens am încheiat un parteneriat cu Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului, pentru a identifica asemenea cazuri, eu și colegii mei obligându-ne să găsim nașii. Așa se face că, de cinci-șase ori pe an, facem aceste «botezuri sociale» la Cumpăna. Cea mai mare bucurie este că dintre copiii pe care i-am botezat eu, mulți la număr, șase au fost adoptați”, ne mai spune doamna Mariana Gâju, omul care nici o clipă nu uită să zăbovească în ascultare, dimpreună cu satul ei. Căci a fi statornic în ascultare înseamnă a rămâne cu lucrarea ta în lucrarea Evangheliei, descoperind astfel adevărata libertate. Prin ascultarea de acest fel 'se izgonesc nevoile prisoselnice și se pune zăbală voinței celei spre deșertăciune și trufie”, cum ar spune Feodor Dostoievski.