Endometrioza, „duşmanul tăcut al femeilor“
Endometrioza este o boală cronică care afectează un număr relativ mic de femei în forma ei gravă, însă formele uşoare de endometrioză sunt întâlnite destul de frecvent la femeia tânără. Până acum 10-15 ani, femeile cu endometrioză erau depistate, în majoritatea cazurilor, întâmplător, sau se presupunea că au această boală în baza unor simptome. Odată cu dezvoltarea tehnicilor imagistice şi în special a tehnicilor chirurgicale minim invazive, această boală a fost descoperită la un număr mult mai mare de femei decât în trecut.
Endometrioza este boala generată de implantarea unui ţesut anormal în cavitatea abdominală şi organele cavităţii abdominale, a unui ţesut anormal care provine de la nivelul endometrului. Endometrul este mucoasa care căptuşeşte cavitatea uterină şi care se descuamează o dată pe lună, în timpul perioadei reproductive a femeii. Cea mai veche teorie care explică endometrioza este teoria lui Simpson, în care se vorbeşte de menstruaţia retrogradă. Adică menstruaţia, în loc să urmeze cursul normal pe care îl ştie oricare femeie, poate urma cursul antireflux, către cavitatea abdominală. Fragmentele de endometru care se descuamează în timpul menstruaţiei ar urma să găsească un teren propice, şi o parte din ele, care sunt celule vii, să se implanteze la diverse sedii şi să genereze ceea ce noi numim endometrioză.
Domnule profesor, care sunt formele endometriozei?
Se cunosc două forme principale: este endometrioza pelvină, sau endometrioza adevărată, şi este endometrioza profundă, care are cu totul altă sorginte şi care este sora, să spunem, mai rea a endometriozei, pentru că generează o serie de simptome care în multe cazuri generează o patologie specifică. Endometrioza este duşmanul tăcut al patologiei feminine, pentru că, până în momentul în care generează formele sale majore, ea poate rămâne absolut asimptomatică.
Ce simptome ar putea să sugereze endometrioza?
În primul rând, ţesutul endometrial nou implantat la fiecare declanşare a menstruaţiei produce o mică sângerare, exact ca ţesutul endometrial normal din cavitatea uterină. Această mică sângerare este de obicei extrem de iritantă pentru mucoasa care căptuşeşte cavitatea pelvină în special, şi generează durerea. Este durerea menstruală care apare în prima zi de menstruaţie şi care poate să dureze câteva zile bune, dar care trebuie diferenţiată de durerile menstruale care au cu totul altă cauză şi, bineînţeles, altă soluţie terapeutică. Alte simptome sunt semne care apar în formele tardive, aşa-numitele chisturi endometriotice, care apar pe ovare, sunt implantele endometriotice, care pot exista pe oricare din organele cavităţii abdominale, dar pot exista şi în afara cavităţii abdominale, în plămân sau în creier - lucru greu de explicat din punct de vedere patogenic, dar s-au citat şi astfel de cazuri.
Se poate trata?
Tratamentul endometriozei este un tratament complicat şi de durată. Boala evoluează, practic, de la pubertate până la menopauză. Cel mai bun tratament pentru endometrioză este menopauza. Un tratament natural şi mai bun pentru endometrioză este sarcina, pentru că în timpul sarcinii se produc hormoni care atenuează foarte mult dezvoltarea focarelor endometriotice, iar această transformare cal-mează şi încetineşte procesul de evoluţie a endometriozei.
Pentru cea de-a doua formă de endometrioză, cea profundă, tratamentul este exclusiv chirurgical, întrucât această formă produce leziuni grave care pot genera, practic, o îngheţare a pelvisului feminin, adică lipirea tuturor organelor între ele, ceea ce provoacă disconfort, poate genera obstrucţii intestinale şi aşa mai departe.
Este o boală evolutivă?
Se cunosc patru stadii de evoluţie a acestei boli. În stadiul iniţial, simptomatologia este redusă şi cu semne puţine, şi un stadiu tardiv, în care există anumite criterii de mapping al cavităţii pelvice, prin care se pot determina aceste leziuni endometriotice.
Putem preveni această boală? O adolescentă cu dureri menstruale ce are de făcut?
Trebuie diferenţiate durerile menstruale de durerile generate de endometrioză. Această diferenţiere nu poate fi făcută decât de un medic specialist, utilizând fie tehnicile imagistice actuale, fie laparoscopia ca mijloc de diagnostic, de vizualizare a acestei boli. Practic, nu există nici o modalitate de prevenire a acestei boli - de aceea îi şi spunem „duşmanul nostru tăcut“ -, pentru că se iniţiază şi se dezvoltă până în stadii tardive uneori asimptomatic.
Endometrioza se moşteneşte?
Nu. Deşi există anumite elemente care ar pleda pentru o anumită tentă de moştenire genetică, în momentul de faţă putem să spunem că nu este.