Eugen Simion - profilul spiritual al unui model cultural

Iordan Datcu și Eugen Simion au fost colegi de facultate la Universitatea din București în perioada 1952-1957. Prietenia care i-a legat a fost statornică și fructuoasă, o prietenie de o viață. În numele acestui nobil sentiment, Iordan Datcu a realizat în 2024 o primă ediție, reluată acum, revăzută și adăugită sub titlul „Pagini despre Eugen Simion” (Editura RCR Editorial, București, 2026), completând-o cu nuanțe și tonalități ideatice menite a-i fixa portretul de intelectual și de om de cultură.

Personalitate de anvergură, Eugen Simion (25 mai 1933 - 18 octombrie 2022) este și rămâne un reper important al literaturii române, pe care a slujit-o cu har, cu vocație și cu devotament.

De aceea, orice pagină și orice rememorare care-l au ca subiect/obiect de cercetare sunt binevenite în măsura în care contribuie la cunoaște­rea profundă a personalității sale în dubla ei ipostază - ca om și ca intelectual, creatorul unei opere care nu poate fi ocolită sau ignorată. Este opera unei personalități care, în ciuda terorii istoriei, atinge nivelul exce­lenței: „Scriitori români de azi” (I-IV), „Dimineața poeților”, „Genurile biograficului”, „Ficțiunea jurnalului intim” (I-III), abordări clasicizate ale operei și personalității lui Mihai Eminescu, Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil Cioran, sunt doar câteva titluri din marea sa operă. Se adaugă la aceasta activitatea de președinte al Academiei Române (1996-2008) și cea de director al Institutului de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”, instituție aflată în subordinea Academiei Române, calitate în care a inițiat seria Opere fundamentale și a realizat visul lui Constantin Noica - ediția anastatică a manuscriselor lui Mihai Eminescu.

Este portretul unui om de cultură care poate fi considerat un model exemplar - un intelectual de aleasă ținută, cu vocația înfăptuirii unor mari și importante proiecte culturale, dublat de un om de caracter, trăsături ale unui om adevărat, autentic, un om de seamă al timpului său. Seriozitatea, vocația pentru adevăr, capacitatea de a alege între aparent și esențial, convivialitatea în relațiile cu ceilalți, atitudinea civilizată, politicoasă, uneori protocolară, marcă a omului care respectă în coleg sau preopinent dreptul de a avea libertate de opinie, exercitându-și liberul-arbitru, dragostea pentru munca bine făcută, perseverența și tenacitatea în ideal, grija acordată detaliului semnificativ, obstinația/îndărătnicia vizibilă în hotărârea de a persista, de a nu abandona proiectele în care credea sunt trăsături ce se relevă în tot ceea ce a întreprins Eugen Simion, în toate ipostazele - profesor, critic și istoric literar, academician, ca și în funcțiile de conducere cărora le-a dăruit strălucire și prestanță.

Se adaugă la acestea și capacitatea de a asculta, măsură a respectului pentru interlocutor. Acest aspect relevă o bună cunoaștere de sine, ceea ce l-a ferit de păcatul auto­idolatrizării. Intuiesc în personalitatea sa ceva din idealul stoic. În repre­zentarea mea culturală, îl văd ca pe un om care a luptat împotriva propriilor defecte, conștientizate cu luciditate. Simțul măsurii, asociat cu perfecta stăpânire de sine, l-a caracterizat în momentele de tensiune ale vieții sale intelectuale, ca acelea, din 2010, legate de realizarea ediției anastatice a manuscriselor eminesciene, când, prin actul jenant al unui denunțător, a fost adus în fața jus­tiției pentru vina imaginară de a fi delapidat suma alocată proiectului.

Acest portret complex, care păstrează autenticitatea omului și respectul pentru adevăr în cadrul rela­țiilor omenești, se creionează și se constituie pas cu pas în evocarea și abordarea critică a lui Iordan Datcu din studiile reunite în aceste Pagini literare despre Eugen Simion, lucrare de mare valoare documentară, întrucât recuperează importante informații de istorie literară, necesare biografiei marelui critic.

În abordarea sa, Iordan Datcu îmbină acribia și rigoarea documentului de istorie literară cu memorialistica, obiectivitatea cu subiectivitatea cercetătorului care, în etape diferite ale formării intelectuale comune, i-a stat alături lui Eugen Simion în calitate de coleg, prieten, colaborator. Iordan Datcu este, așadar, martor implicat al devenirii sale intelectuale. Mărturia sa conține un adevăr personal, semnificativ pentru a înțelege frumu­sețea prieteniei autentice, o prietenie de o viață.

În plus, Iordan Datcu, personalitate luminoasă el însuși, are o impresionantă capacitate de a admira. Acesta este, poate, secretul genera­ției lor, generația ‘60, a cărei voce critică a fost/este Eugen Simion, cel care a privit cu luciditate critică realizările colegilor de generație - Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Dumitru Radu Popescu și toți ceilalți, o adevărată artă de a privi fără invidie nivelul de excelență atins de celălalt. A nu sacrifica adevărul pentru umori personale ține de excelența unui înalt spirit moral.

Ediția aceasta completează profilul intelectual al lui Eugen Simion cu câteva noi abordări de istorie și critică literară, ce constituie elemente de noutate: pentru Eugen Simion, Tudor Vianu a fost „un spirit moral rectiliniu”; Posteritatea critică a lui Eugen Lovinescu; G. Călinescu, „profesorul de stil” al lui Eugen Simion; Șerban Cioculescu, „un critic eminent și un spirit cordial”; Vladimir Streinu, „spiritul lui fin și calitatea excepțională a scriiturii sale”; Perpessicius, „un critic fin dintr-o speță dispărută”; P. Constantinescu, un critic „cu o înaltă fidelitate față de literatură”. La acestea se adaugă studiul „Cioran: o mitologie a nedesă­vârșirilor”.

„Pagini despre Eugen Simion” este o carte utilă, necesară cercetătorului literar și nu numai, o carte, deopotrivă, a prieteniei și a respectului pentru omul care-și amprentează prin propria valoare culturală epoca și timpul, o carte care oferă profilul spiritual al unui model cultural.