„Fapta bună izvorâtă din iubire milostivă se imprimă în suflet pentru veșnicie”

În Duminica a 12-a după Rusalii, în Biserica Ortodoxă este rânduit a fi citit textul evanghelic de la Matei 19, 16-26, în care este relatată întâlnirea Mântuitorului cu tânărul bogat. La sfârșitul Sfintei Liturghii oficiate în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheor­ghe” al Reședinței Patriarhale, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învățătură în care a evidențiat că, în esență, „Evanghelia ne arată că bogatul moral, dar avar, se poate mântui numai dacă devine milostiv și urmează lui Hristos”.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a creionat, mai întâi, cele trei învățături principale care se desprind din Evanghelia din această zi: „În primul rând, deși Iisus nu dorește să fie lăudat de oameni, tânărul bogat Îl numește pe Iisus «Bunule Învățător», pentru că a înțeles că Iisus îi învață pe oameni nu doar prin cuvinte înțe­lepte, ci și prin bunătatea faptelor Sale minunate de vindecare a celor suferinzi. În al doilea rând, pentru a fi desăvârșit, nu este suficient să fii credincios și moral, adică să nu faci rău, ci trebuie să fii și milostiv sau darnic. În al treilea rând, pentru omul care caută viața veșnică, harul lui Dumnezeu transformă imposibilul în posibil, schimbă lăcomia de avere în dărnicie, în comuniune de iubire cu Dumnezeu și cu semenii”.

Adâncimea căutării existențiale a tânărului

În continuare, Preafericirea Sa a subliniat că sufletul, fiind creat după chipul lui Dumnezeu, nu poate fi mulțumit de bunurile limitate ale acestei lumi: „Învățăm din Evanghelia de astăzi că bunurile materiale, limitate și trecătoare, nu-i pot da omului sentimentul împlinirii și al desăvârșirii sale, nici arvuna vieții veșnice, pentru că sufletul omului, creat după chipul lui Dumnezeu, Cel infinit și etern, este atât de dornic de iubire nelimitată și veșnică, încât nimic din lumea aceasta materială limitată și trecătoare nu-l poate mulțumi pe deplin, nu poate răspunde dorinței lui de viață veșnică. Numai Dumnezeu, Cel nelimitat și veșnic sau etern în iubirea Sa, poate umple sufletul omului cu viață nelimitată și iubire veșnică. Aceasta este de fapt adâncimea căutării existențiale în întrebarea tânărului evlavios și bogat, «Ce bine să fac ca să am viață veșnică?». Întrebarea lui era cea mai frumoasă și serioasă, nu numai pentru un tânăr, ci pentru fiecare om. În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur exclamă: «Ce câștig avem de pe urma vieții acesteia dacă nu ne folosim de ea ca s-o câștigăm pe cea viitoare?». O mulțime de tineri sunt astăzi preo­cupați cum să-și facă o carieră, cum să-și asigure o situație materială bună. Însă puțini sunt tinerii care își pun întrebarea «Ce să fac ca să am viață veșnică?». Aceștia puțini sunt tinerii credincioși care simt duhovnicește că mai întâi trebuie să caute Împărăția lui Dumnezeu, iar celelalte se vor adăuga ca binecuvântare a lui Dumnezeu în viața lor. Semnificativ este și faptul că Evanghelia după Sfântul Evanghelist Marcu precizează că pe acest tânăr care căuta viața veșnică Iisus «l-a privit cu dragoste» (Marcu 10, 21). Deci Iisus l-a privit cu drag și i-a pus întrebarea cea mai serioasă a vieții, a privit cu afecțiune căutarea lui sinceră, dorința lui de a dobândi viața veșnică”.

Prefigurarea tainei Bisericii în chemarea tânărului bogat

Totodată, Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat că bogățiile materiale se adună doar în jurul omului, în timp ce fapta bună izvorâtă din iubire se imprimă în suflet pentru veșnicie.

„Din Evanghelie se constată dificultatea omului lacom de avere de a se dezlipi sufletește de bogățiile sale materiale, limitate și trecătoare, pentru a dobândi daruri cerești netrecătoare, adică dificultatea omului de a renunța la ceva material și trecător pentru a se uni cu Cineva netrecător, cu Dumnezeu Însuși. Domnul Iisus Hristos ne învață că nu ne putem mântui numai prin evlavie și conduită morală dacă nu suntem și milostivi atunci când avem multe bogății materiale. Însă, chiar și atunci când nu posedăm bunuri materiale sau bani, milostenia noastră se poate exprima prin cuvântul bun, prin fapta bună, prin sfătuirea bună și, mai ales, prin rugăciunea smerită și milostivă pentru semenii noștri. Când avem bogății materiale, milostenia se arată, mai ales, ajutându-i material pe cei săraci. De aceea, Biserica săvârșește în istorie nu numai Liturghia recunoștinței sau Liturghia euharistică, ci și filantropia dărniciei, adică ajutorarea celor săraci atât spiritual, cât și material. Tânărul bogat primește de la Iisus sfatul de a renunța la bogăția materială din jurul lui pentru a dobândi comoară spirituală în sufletul lui și în cer. De fapt, toate bunurile materiale le adună omul în jurul său. Dar numai fapta bună izvorâtă din iubire milostivă se imprimă în sufletul său ca o lumină pe care o poartă cu el în veșnicie. De aceea, Iisus îi cere tânărului bogat să renunțe la ceva material și trecător și să-L urmeze pe El, pe Cineva Care este veșnic, pe Dumnezeu-Omul, pe Hristos. Când Iisus îi zice tânărului: «Vino și urmează-Mi», aceasta înseamnă: «intră în comuniune cu Cel ce este Viaţa veșnică». Vedem aici și prefigurarea tainei Bisericii. «Urmează-Mi Mie» înseamnă «fă-te ucenic al Meu, intră în comuniune cu Mine și cu comunitatea celor care Mă urmează». Domnul Iisus Hristos îl îndeamnă pe tânăr, de fapt, să devină creștin, împreună cu ucenicii Săi Apostoli, pentru a dobândi viața veșnică. Așadar, ca să fii desăvârșit, trebuie să fii următor lui Hristos, să fii în legătură vie cu Persoana Lui și să fii milostiv ca El, pentru că El este viaţa veșnică, nelimitată și netrecătoare, potrivit cuvintelor Sale: «Aceasta este viața veșnică: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis» (Ioan 17, 3)”, a spus Prea­fericirea Sa.

Lupta cu noi înșine

În cele din urmă, Părintele Patriarh Daniel a arătat că, deși transformarea lăuntrică și renunțarea la mândrie sau lăcomie presupun o luptă interioară dificilă, dobândirea desăvârșirii spirituale devine posibilă pentru cel care cere sincer ajutorul și harul lui Dumnezeu: „Din Evanghelia de astăzi reținem faptul că dobândirea desăvârșirii spirituale nu este ușoară. Schimbarea noastră duhovnicească în bine înseamnă o luptă cu noi înșine, adesea cu multă întristare. Uneori ne întristăm când Domnul Iisus Hristos, prin Evanghelia Sa, ne cheamă să ne schimbăm viața în bine, să dărâmăm idolii lăcomiei și mândriei ascunse în sufletul nostru și să lăsăm în locul lor să vină lumina și iubirea lui Hristos Cel milostiv. Însă toate sunt cu putință celui care caută sincer viața veșnică și cere ajutorul sau harul lui Dumnezeu”.