Farmacia naturii continuă să uimească

Chiar după mai multe secole de studiere sistematică a speciilor de plante, vegetaţia terestră continuă să producă surprize. Lumea ştiinţifică este departe de cunoaşterea integrală a potenţialului farmaceutic depozitat în natură şi cu atât mai departe de utilizarea acestuia în folosul omului. Noi şi surprinzătoare descoperiri arată acest lucru.

Unele cercetări au arătat faptul că buruienile cresc atât de mult, pentru că posedă în rădăcinile lor substanţe care omoară alte plante. Fenomenul, denumit alelopatie, era cunoscut mai de mult timp, însă a fost explicat de curând. Rezultatele unui studiu recent arată că în rădăcinile buruienilor există un compus numit catechină, cel mai probabil cauza distrugerii plantelor vecine. Eliberată de rădăcinile buruienilor, ea intră în sol, de unde este preluată de plantele vecine. Ajunsă în ţesuturile lor, catechina distruge celulele vii în câteva ore, iar planta nu va mai trăi decât câteva săptămâni. Odată cu moartea plantei, o parte din catechină se întoarce în sol, păstrând mediul ambiant liber de orice altă tentativă de ocupaţie din partea altor plante. O echipă de cercetători a reuşit să utilizeze apetitul acestei subtanţe pentru distrugerea celulelor vii, prin inhibarea proceselor enzimatice, pentru sintetizarea unor produşi care se dovedesc eficienţi în lupta cu anumite tipuri de cancer. Din Catharantus roseus (brebenocul de Madagascar, sau brebenocul trandafiriu) - o plantă originală din Madagascar, se extrag alcaloizii Vinca (ce blochează transferul leucemiei limfocitare) care au un rol citostatic semnificativ. Pe baza lor sunt fabricate produse farmaceutice destinate tratamentului leucemiei, dar şi a bolii Hodgkin. Acestea sunt doar două dintre multele exemple de remedii naturale pe care experimentele de laborator le confirmă. Vegetaţia unei regiuni poate influenţa rata de incidenţă a cancerului Cercetătorii de la Universitatea din Aberdeen au publicat în 24 iunie 2008 un studiu, potrivit căruia şi în organismele marine s-ar putea identifica o substanţă care să aibă rezultate semnificative în reducerea incidenţei cancerului. Proiectul a fost demarat în baza unor observaţii care arătau o slabă incidenţă a cancerului în rândul populaţiei din ţările insulare din Pacific. Cercetătorii cred că plantele din această regiune, unele dintre ele consumate ca alimente de către comunităţile din arhipelagul Fiji, ar putea fi cele care explică această stare de fapt. Primele observaţiile au fost făcute încă din 2000, iar programul încearcă să adauge observaţiilor statistice, explicaţii privind procesele bio-chimice care le-ar putea explica, urmărind în acelaşi timp şi posibile rezultate relevante în domeniul farmaceutic sau al nutriţiei. Cercetările au vizat efectele pe care le-ar putea avea consumul de ceai făcut dintr-o plantă numită kava-kava, ce trăieşte în vestul Pacificului. Ceaiul kava-kava este consumat de regulă ca un relaxant în comunităţile insulare din Pacific, însă cercetătorii cred că el conţine elemente care ar putea inhiba declanşarea unor afecţiuni, inclusiv cancerul pulmonar, întrucât anumiţi compuşi din kava-kava determină moartea celulelor cancerigene. Totuşi, în anul 2003, o comisie destinată supravegherii toxicităţii produselor alimentare a interzis importul de kava-kava, în Marea Britanie, datorită unor efecte secundare pe care acest produs le are asupra consumatorilor, în special la nivel hepatic. Cercetătorii cred însă că şi alte plante şi organisme marine, care trăiesc în Fiji, bureţi sau anumite specii de corali, ar putea conţine compuşi cu efecte anticancerigene, asemănătoare celor deţinute de kava-kava. Ei au început un studiu amănunţit pentru depistarea altor posibile specii de plante. Rezultatele dovedesc că incidenţa scăzută a cancerului în comunităţile insulare din Pacific are un puternic contributor în vegetaţia regiunii. Mai multe specii de corali şi bureţi de mare de aici prezintă compuşi cu un potenţial anticancerigen, alimentând în acelaşi timp previziuni optimiste cu privire la sintetizarea unor compuşi mai eficienţi în combatearea cancerului. (După: Marine organisms could hold the secret to reducing cancer, 24 iunie 2008) Substanţe binefăcătoare în plante periculoase Potrivit unor cercetări recente, s-a descoperit o nouă substanţă ce intră în alcătuirea marijuanei care se dovedeşte a fi un puternic agent antiinflamator, dar care, odată administrat, nu afectează creierul. Acest compus ar putea fi foarte eficient pentru tratarea artritei, dar şi a altor afecţiuni. Medicamentele folosite în prezent sunt considerate mai eficiente pentru unele persoane, având efecte secundare, cum ar fi ulcerele sau afecţiunile cardiace. Până de curând, se cunoştea destul de bine faptul că anumiţi compuşi activi din marijuana sunt eficienţi în tratamente pentru durere, greaţă, dar şi alte afecţiuni. Cel mai activ dintre ele, numit THC, era recunoscut şi pentru proprietăţile sale antiinflamatorii, însă utilizarea lui nu era posibilă. THC distruge celulele sistemului nervos şi are efecte psihotrope puternice. Substanţele din canabis sunt recunoscute pentru faptul că afectează în primul rând două dintre tipurile de receptori moleculari din corpul uman. Cei din categoria CB1 sunt receptorii situaţi în creier şi în sistemul nervos central. Aceştia sunt în general activaţi prin consumul de marijuana, în cazul persoanele care administrează substanţa ca drog. Prin acţiunea la nivelul receptorilor moleculari din categoria CB1, canabinoizii afectează procesele perceptive, memoria, starea de conştienţă dar şi funcţionarea întregului sistem nervos central. Receptorii moleculari din cealaltă categorie (categoria CB2) sunt situaţi în ţesuturile corpului omenesc. Odată activaţi, aceştia declanşează un lanţ întreg de reacţii antiinflamatorii. Cercetările menţionate au fost orientate spre substanţele din marijuana care pot activa această a doua categorie de receptori. După decenii de cercetări ale canabisului, oamenii de ştiinţă au descoperit abia acum un compus cu proprietăţi antiinflamatorii care să poată fi utilizat în tratament. (E)-BCP ajută la combaterea inflamaţiei cu aceeaşi eficienţă, dar fără a afecta creierul. Acest nou ingredient intră în compoziţia multor alimente consumate zilnic, cum ar fi piperul, oregano, busuioc, tei, scorţişoară, morcovi sau ţelină. Uleiurile de la plantele de canabis, utilizate în mod comun pentru producerea drogului marijuana, conţin 35% de (E)-BCP. Un tratament care să ţintească direct receptorii CB2 ar putea fi o strategie terapeutică pentru prevenirea sau tratarea unor boli, cum ar fi boala lui Crohn (inflamaţii ale tractului intestinal), a altora care afectează ficatul, dar şi osteoartrita sau ateroscleroza. (După: Marijuana Has Anti-Inflammatory That Wonât Get You High, în National Geographic News, 24 iunie 2008)