Gheţarii se topesc în ritm exploziv

Măsurători recente arată că pragurile de gheaţă se topesc mult mai repede decât au estimat şi cele mai pesimiste scenarii! Imagini recente, culese prin intermediul sateliţilor şi verificate de cercetători prin intermediul zborurilor la joasă altitudine deasupra regiuni antarctice, arată fără echivoc acest fenomen îngrijorător.

Gheţarii sunt esenţiali pentru viaţa întregii planete. Între toate zonele îngheţate de pe Terra, cel mai mare este continentul antarctic. Antarctica posedă multe recorduri, unele interesante, altele triste. Antarctica este continentul ce depăşeşte 14 milioane de kilometri pătraţi, o suprafaţă mai mare decât cea a Europei, are cea mai mare înălţime medie între toate continentele terestre, peste 2.100 de metri (având vârful cel mai înalt, Vison, de 5.140 de metri). Cea mai mare parte din suprafaţa Antarcticii ascunde o rezervă imensă de gheaţă. Aceasta este stocată în două rezervoare imense: cel mai mare este aşezat pe platoul continental, având o grosime de peste 4 kilometri. Celălalt este alcătuit din suprafaţa întinsă a pragurilor de gheaţă, în forma unor planşee întinse, cu grosimi considerabile de câteva zeci de metri, care înconjoară întreg continentul îngheţat, protejându-l de valurile oceanului. În cifre, Antarctica posedă 90% din toată gheaţa terestră, fiind de fapt rezervorul ce acoperă aproximativ 70% din apa ducle de pe Pământ. Gheţurile Antarcticii se topesc mai rapid decât în cele mai negre previziuni Cercetătorii au captat mai întâi imagini video dramatice, transmise de un satelit, şi care surprind rapiditatea cu care un prag de gheaţă imens din continentul antarctic a început să se desprindă de Peninsulă. Suprafaţa, denumită Wilkins Ice Shelf, situată în peninsula Antarctică, reprezintă o fâşie subţire de gheaţă agăţată între două peninsule. Porţiunea are în realitate peste 40 de kilometri lungime, peste 2 kilometri lăţime şi mai mulţi metri grosime. Pentru mulţi specialişti, imaginile transmise de satelit au fost şocante, fiind încă un semn vizibil şi indubitabil al impactlui climatic asupra mediului Antarcticii. Profesorul David Vaughan, de la British Antarctic Survey (BAS), a prezis faptul că în 1993 partea nordică a pragului de gheaţă Wilkins va dispărea în următorii 30 de ani, dacă încălzirea climei va continua în ritmul cunoscut la acea vreme. Pus în faţa imaginilor pragului de gheaţă Wilkins, sfărâmat şi împrăştiat în mare parte în apă, cercetătorul a exclamat: „Nu mă aşteptam să văd lucrurile petrecându-se atât de rapid! Pragul de gheaţă atârnă actualmente de un strat foarte subţire!“ Pentru o mai bună apreciere a situaţiei, la scurt timp în zonă a fost trimis un avion pentru a filma imagini de la distanţe mai mici. Unul dintre participanţii la zbor, Jim Elliot de la BAS a declarat la întoarcere, pentru BBC: „Nu am văzut niciodată aşa ceva, până acum! A fost teribil! Am zburat de-a lungul crăpăturii principale şi am putut observa mărimea golului format în urma rupturii şi desprinderii! (vezi foto) Bucăţi mari de gheaţă, de mărimea unor case, sunt împrăştiate asemenea dărâmăturilor de pe urma unei explozii!“ Aşadar, pragul Wilkins se topeşte într-un ritm alert, bucăţi mari desprinzându-se de continentul Antarctic mai repede cu 15 ani decât toate estimările oamenilor de ştiinţă. Totul se desfăşoară cu o viteză îngrijorătoare. Pe internet, la mai multe adrese, între care şi cele menţionate la final, sunt postate scurte animaţii sau înregistrări video care arată cât de mari sunt suprafeţele de gheaţă antrenate în acest proces de topire şi cu ce repeziciune se desfăşoară pulverizarea pragului. În acest ritm alert, cercetătorii spun că în următoarele zile sau cel mult în câteva săptămâni, se va putea şti care va fi soarta pragului Wilkins. Lista neagră a pragurilor de gheaţă dispărute definitiv Încă din 1978, specialiştii care s-au ocupat de procesul încălzirii globale au avertizat asupra riscului declanşării acestui proces. John Mercer, spre exemplu, între pionierii cercetărilor încălzirii globale, declara că unul dintre semnele care vor arăta că în Antarctica s-a declanşat un periculos proces de încălzire va fi prăbuşirea pragurilor de gheaţă de pe ambele coaste ale Peninsulei Antarctice. Măsurătorile repetate arătau că topirea acestor suprafeţe din Peninsula Antarctică a început în urmă cu 50 de ani. De atunci, Antarctica traversează o perioadă de încălzire fără precedent. Însă nimeni nu a anticipat procesul la cotele lui actuale! În mod accentuat, mai multe praguri de gheaţă s-au retras în ultimii 30 de ani, 6 dintre acestea prăbuşindu-se complet: Canalul Prinţul Gustav, Larsen Inlet, Larsen A, Larsen B, Wordie, Muller şi Jones. Între acestea, cel mai mare a fost gheţarul Larsen B, cu dimensiuni impresionante: 240 de kilometri lungime şi aproximativ 50 de metri înălţime. Înainte de topirea completă a lui Larsen B, oamenii de ştiinţă credeau că el va fi stabil cel puţin un secol - chiar şi în condiţiile încălzirii globale. Ceea ce avea să se întâmple a surprins întreaga lume ştiinţifică. Larsen B s-a topit complet! El a început să se desprindă de Peninsula Antarcticii, începând cu 31 ianuarie 2002, iar în 35 de zile a dispărut pur şi simplu în apă! Ritmul de topire a gheţii s-a dublat în ultimii ani Studii făcute în 2006 arătau că volumul de gheaţă al Antarcticii pare să fie în general în scădere iar previziunile erau îngrijorătoare: 85% dintre gheţarii de aici alunecă din ce în ce mai mult spre mare. Măsurătorile arătau că între 2004-2005 şi 2005-2006, rata topirii gheţurilor se dublase. Acest ultim prag de gheaţă se adaugă listei celorlalte desprinse în ultimele trei decenii, însă are suprafaţa cea mai mare: de şapte ori mai mare decât a Manhattanului. Topirea pragului Wilkins nu va avea vreun efect asupra creşterii nivelului nivelului mării, pentru că acestea sunt scufundate în apă şi dizlocă deja o cantitate egală cu cea pe care ar elibera-o prin topire. Cu toate acestea, efectele topirii sunt foarte dăunătoare pentru gheţa Antarcticii. În primul rând, diminuarea suprafeţei de gheaţă duce la creşterea temperaturii apei. Radiaţiile solare nu mai sunt reflectate de pragul de gheaţă în atmosferă, ci pătrund în apa oceanului, crescând semnificativ temperatura. În al doilea rând, dispariţia pragurilor de gheaţă permit tot mai mult valurilor oceanului încălzit să lovească direct corpul gheţurilor din interior. (Articol realizat pe baza datelor din „Antarctic ice shelf hangs by a thread“ aparţinând British Antarctic Survey, dat publicităţii în 25 martie 2008, disponibil la www.antarctica.ac.uk şi Al Gore, „Un adevăr incomod“, Editura Rao, 2007) ▲ 40 de milioane de lire anual pentru cercetarea Antarcticii The British Antarctic Survey (BAS) este o instituţie de mare prestigiu internaţional, cu sediul la Cambridge. Este lider mondial în cercetarea mediului, având un buget anual de 40 de milioane de lire sterline şi reunind cinci staţii de cercetare antarctice, două nave de explorare, şi mai multe avioane specializate în măsurători la mare altitudine. BAS desfăşoară cercetări interdisciplinare la care participă 40 de universităţi din Marea Britanie şi peste 120 de cercetători din întreaga lume.