Haideţi să ne facem părtaşi la Taina Paştilor Domnului

Paştile Domnului, Paştile, şi iarăşi voi zice Paştile, în cinstea Treimii. Aceasta este sărbătoarea sărbătorilor şi praznicul praznicelor, pe toate întrecându-le, nu numai pe cele omeneşti şi care se târăsc pe pământ, dar şi pe cele ale lui Hristos Însuşi şi care se săvârşesc pentru El şi le întrece atât soarele, cât şi stelele.

Astfel de sărbătoare serbezi astăzi, cu un asemenea ospăţ te ospătezi, cu ospăţul de naştere al Aceluia Care S-a născut din pricina ta şi cu ospăţul de înmormântare al Aceluia Care a pătimit din pricina ta. Astfel este pentru tine Taina Paştelui. Pe acestea Legea le-a înfăţişat în umbră, iar pe cele de acum le-a desăvârşit Hristos Cel Care a dărâmat litera, plinitorul Duhului, El Care, prin cele ce a suferit, ne învaţă să suferim şi noi şi Care, prin cele întru care S-a slăvit, ne dă harul de a fi slăviţi şi noi împreună cu El. Aşa sunt deci cele ale lui Hristos şi cele mai multe dintre ele să fie cinstite în tăcere. Iar şarpele de aramă este înălţat împotriva şerpilor muşcători, nu însă ca tip al Celui Care a suferit pentru noi, ci ca antitip; şi mântuieşte pe cei care privesc la el, nu pentru că este crezut viu, ci pentru că s-a omorât şi omoară odată cu el puterile cele de sub el, surpat şi mort cum merita. Şi care îi este cuvântarea de înmormântare care i se cuvine din partea noastră? „Unde ţi-e boldul, moarte? Unde ţi-e biruinţa, iadule?“ Te-ai rănit de cruce, te-ai omorât de către făcătorul de viaţă. Eşti fără de suflare, mort, înţepenit, în nelucrare, chiar dacă păstrezi chipul de şarpe, spânzurând în înălţime. Haidem atunci să ne facem şi noi părtaşi ai Legii, în sens evanghelic, nu după literă; întru desăvârşire, nu întru nedesăvârşire; veşnic, nu vremelnic. Să ne facem cap nu Ierusalimul cel de jos, ci metropola cea de sus; nu Ierusalimul care acum este călcat de oştiri, ci care se slăveşte de îngeri. Să jertfim nu viţei tineri şi nici miei, care poartă coarne şi unghii, în care partea mai mare este moartă şi fără simţire, ci să jertfim lui Dumnezeu jertfă de laudă, pe jertfelnicul cel mai de sus, laolaltă cu cetele de sus. Să trecem prin prima catapeteasmă, să ne apropiem de cea de a doua, să privim atenţi la Sfintele Sfinţilor. Să spunem un lucru şi mai mare: să ne aducem pe noi înşine jertfă lui Dumnezeu, mai mult chiar, să ne jertfim în fiecare zi, şi pe noi şi pe orice mişcare a noastră. Pe toate să le primim pentru Cuvântul: să-I urmăm pătimirea prin pătimiri, să-I cinstim sângele prin sânge, să ne urcăm bucuroşi pe cruce! Sunt dulci pricinile, chiar dacă sunt foarte dureroase, căci pătimirea cu Hristos şi pentru Hristos este mai plăcută decât desfătarea cu alţii. „Ajută Evei să îmbrăţişeze ea cea dintâi pe Hristos!“ Dacă eşti Simon Cirineanul, ridică crucea şi urmează! Dacă eşti împreună răstignit, ca tâlhar, cunoaşte cu evlavie pe Dumnezeu! Şi dacă acela s-a socotit în rând cu cei nelegiuiţi, din cauza ţa şi a păcatului tău, îndreptează-te din pricina lui! Închină-te Celui Care S-a spânzurat de lemn; foloseşte şi tu ceva de la răutate: cumpără cu moarte mântuirea; intră împreună cu Hristos în rai, ca să cunoşti de la ce lucruri ai căzut! Şi dacă eşti Iosif din Arimateea, cere trupul de la răstignitor; să se facă a ta curăţirea lumii! Şi dacă eşti Nicodim, adoratorul de noapte al lui Dumnezeu, îngroapă-L cu miruiri; şi dacă eşti vreuna dintre Marii, dacă eşti cealaltă Marie, dacă eşti Salomeea, dacă eşti Ioana, plângi la mormânt dis-de-dimineaţă! Vezi tu primul piatra răsturnată, poate şi pe îngeri şi pe Însuşi Iisus! Grăieşte ceva, ascultă glasul! Dacă auzi: „Nu te atinge de mine“, stai departe, adoră Cuvântul şi nu te întrista, căci ştie El cui să se arate mai întâi! Înnoieşte Învierea! Ajută Evei care a căzut cea dintâi! Ajut-o să îmbrăţişeze ea cea dintâi pe Hristos şi să-L arate ucenicilor! Fă-te Petru sau Ioan, dă fuga la mormânt, aleargă întru întâmpinare, alergând împreună, întrecându-te cu întrecerea cea bună! Şi dacă, cu toată graba ta, vei fi lăsat în urmă, biruie cu râvna, nu privind aplecat peste mormânt, ci intrând în el! Şi dacă nu vei fi de faţă, cum nu a fost Toma, atunci când erau adunaţi împreună ucenicii cărora li se arătase Hristos Îl vei vedea! Şi dacă nu vei crede, crede celor care îţi spun, şi dacă nu crezi nici acestor spuse, crede semnelor cuielor! (Sfântul Grigorie Teologul, texte selectate din Cuvântările teologice)