Închisorile părintelui Vasile Vasilache

La începutul anului 1959, în România se vorbea tot mai insistent despre o prigonire a monahilor. Printre aceştia erau şi fraţii Vasilache, părinţii Vasile şi Haralambie de la Schitul Pocrov. Mai întâi, au sperat că pot rămâne totuşi în Mănăstirea Neamţ, dar la 25 mai 1959 erau obligaţi să plece în lume. Au revenit la casa părintească din Vutcanii Fălciului, cei doi continuând să vieţuiască după regulile monahale. La 15 septembrie au fost ridicaţi de cei 15 securişti. Cei doi fraţi călugări au fost duşi în arestul Securităţii din Bacău şi anchetaţi pentru aşa-zisă conspiraţie împotriva regimului. Erau îndelung interogaţi cum că la Mănăstirea Neamţ, în iunie 1959, ascultaseră "Vocea Americii" şi discutaseră cu alţi monahi, că la predici se exprimau împotriva regimului şi că ar deţine cărţi interzise şi manuscrise cu conţinut anticomunist. Alături de părintele Nifon Corduneanu, cei doi fraţi Vasilache au fost trimişi în justiţie. La 22 martie 1960, prin Sentinţa nr. 122 a Tribunalului Militar Iaşi, părintele Vasile Vasilache a primit o condamnare de 8 ani închisoare corecţională, pentru infracţiunea de "uneltire contra ordinii sociale". A fost purtat prin închisorile de la Bacău, Jilava (mai 1960) şi Gherla (1962), apoi în coloniile de muncă de la Giurgeni, Grădina, din Balta Brăilei, Stoeneşti şi Salcia (1960-1962). În timp ce se afla la Gherla, la 23 noiembrie 1962, a aflat că, într-o altă celulă din acelaşi penitenciar, îi murise fratele, părintele Haralambie. La 30 iulie 1964 a fost eliberat.