Înţelepciune biblică: Hristos Se naşte în cel care mijloceşte pentru aproapele său

"Iuda însă a zis către Israel, tatăl său: "Trimite băiatul (pe Veniamin) cu mine şi să ne sculăm să mergem, ca să trăim şi să nu murim nici noi, nici tu, nici copiii noştri. Răspund eu de el. Din mâna mea să-l ceri. De nu ţi-l voi aduce şi de nu ţi-l voi înfăţişa, să rămân vinovat faţă de tine în toate zilele vieţii mele"." (Facere 43, 8-9)

Dintre fiii lui Iacov-Israel, poate că cei mai cunoscuţi sunt Iosif şi Veniamin, cei doi născuţi de Rahela, soţia îndrăgită. Iuda era însă fiul Liei, cea care "nu era iubită", care ocupa locul secund în afecţiunea lui Iacob. Pentru Iuda însă, al patrulea copil al ei, Lia, "Îl va lăuda pe Domnul!" (Fc. 29, 35). Iuda, nume care înseamnă "Lăudat fie Domnul!", va juca un rol important în istoria mântuirii. El îl salvează pe fratele său Iosif de la moarte, venind cu ideea de a-l vinde unor ismaeliţi. Ulterior, acest lucru se va dovedi providenţial în anii de foamete grea care va ameninţa viaţa Israelului. Momentul descris mai sus precedă a doua călătorie a fiilor lui Iacov în Israel pentru cumpărarea de alimente. Simeon era deja ostatic în Egipt, astfel încât Iacov era reticent în a-l trimite şi pe Veniamin, copilul bătrâneţilor sale, fiul său mult iubit (cf. Fc. 42, 38). Iuda însă reuşeşte să-şi înduplece părintele. El reuşeşte să-l ridice pe părintele său de la ataşamentul egoist, care aduce moarte tuturor, la iubirea adevărată care permite lăsarea şi încrederea în voia lui Dumnezeu (cf. Fc. 43, 13-14) spre viaţă şi fericire. Iuda se pune astfel gaj pentru fratele său. El mijloceşte viaţa tuturor şi atunci când Veniamin va fi ameninţat cu rămânerea în Egipt, Iuda va ţine o cuvântare în favoarea lui, una dintre cele mai frumoase pasaje ale Vechiului Testament (Fc. 44, 18-34). Astfel, el reuşeşte mijlocirea vieţii întregului "popor" înaintea lui Iacov, dar şi a lui Veniamin în faţa lui Iosif, sensibilizându-l pe acesta până la lacrimi (Fc. 45, 2). Nu întâmplător Iuda este strămoşul Mântuitorului Hristos. Iacov îl binecuvântează pe Iuda ca cel din care se va naşte Răscumpărătorul lumii (Fc. 49, 10). Cel care a reuşit să-l salveze pe Iosif de la moarte şi s-a pus preţ de răscumpărare pentru neamul său devine strămoşul lui Iisus Hristos, Cel care răscumpără tot neamul omenesc, punându-Se El Însuşi preţ de răscumpărare înaintea Tatălui. Astfel, om care se pune preţ pentru viaţa aproapelui său se face asemenea lui Iuda, care prin fapta lui a putut da naştere lui Hristos. Doar prin mijlocirea pentru "fratele" său, prin salvarea aproapelui, creştinul va putea să-L nască pe Hristos, va putea să-L întrupeze pe Mântuitorul tuturor.