Luca 9, 1-6

„În vremea aceea, chemând Iisus pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere și stăpânire peste toți demonii și să vindece bolile. Și i-a trimis să propovăduiască Împărăția lui Dumnezeu și să vindece pe cei bolnavi. Și a zis către ei: Să nu luați nimic pe drum, nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani și nici să nu aveți câte două haine. Și în orice casă veți intra, acolo să rămâneți și de acolo să plecați. Iar unde nu vă vor primi, ieșind din acea cetate, scuturați praful de pe picioarele voastre, spre mărturie împotriva lor. Atunci ei, plecând, mergeau prin sate, binevestind și vindecând pretutindeni.”

Cine propovăduiește și cui

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, Omilia XXIII, III, în Părinți și Scriitori Biseri­cești (1994), vol. 23, pp. 296-297

(...) Pavel spune că viața stricată este de vină că nu sunt primite învățăturile cele desăvârșite. De aceea Domnul ne poruncește să nu deschidem ușile unor astfel de oameni, că ajung mai obraznici după ce ne cunosc învățăturile. Pentru cei înțelepți și cu judecată sunt sfinte când le descoperim lor; dar pentru cei fără de minte, atunci sunt de preț, când nu le cunosc. Pentru că oamenii aceștia fără de minte, spune Hristos, nu pot cuprinde cu mintea lor învățăturile Mele, să nu le fie descoperite, ca să le prețuiască și să le respecte tocmai pentru că nu le cunosc. Nici porcul nu știe ce-i mărgăritarul; și pentru că nu știe, nici să nu-l vadă, ca să nu calce în picioare ceea ce nu știe. Niște oameni ca aceștia nici nu au vreun câștig dacă aud învățăturile Mele, ci mai multă pagubă. Cele sfinte sunt batjocorite de ei pentru că nu știu ce sunt; și aceștia, mai cu seamă, se ridică și se înarmează împotriva noastră. Asta vrea să spună Domnul prin cuvintele: Ca nu cumva să le calce în picioare și întorcându-se să vă sfâșie.

Dar învățăturile acestea, m-ar întreba cineva, ar trebui să fie atât de puternice încât să rămână nebiruite după ce sunt cunoscute și să nu dea prilej altora să le atace.

Aceasta, însă, nu din pricină că învățăturile noastre sunt slabe, ci din pricină că aceia sunt porci. La fel cu mărgăritarul călcat în picioare; nu-i călcat pentru că e de disprețuit, ci pentru că a căzut între porci.

Și bine a spus Domnul: Întorcându-se să vă sfâșie. Aceștia iau chip de blândețe ca să cunoască învățăturile noastre; apoi după ce le-au cunoscut ajung cu totul alții: își bat joc de noi, ne batjocoresc, râd de noi spunând că suntem niște înșelători. De aceea Pavel spunea lui Timotei: Ferește-te și tu de el, pentru că s-a împotrivit foarte mult cuvintelor noastre (II Timotei 4, 15); și iarăși: Ferește-te de unii ca aceștia (II Timotei 3, 5); și: De omul eretic, după întâia și a doua povățuire, ferește-te! (Tit 3, 10). Deci nu învățăturile noastre îi înarmează, ci ei, plini de îngâmfare, nu mai înțeleg nimic. De aceea nu e mic câștigul dacă nu le cunosc, pentru că așa nu pot să le disprețuiască; dacă le cunosc, paguba e dublă: nu au nici ei vreun folos din ele, ci mai mult se vatămă, și-ți pricinuiesc și ție o mulțime de necazuri.”

(Pr. Narcis Stupcanu)