Înţelepciune biblică: Responsabilitatea societăţilor

"Vai ţie, Horazine! Vai ţie, Betsaido! Căci dacă în Tir şi în Sidon s-ar fi făcut minunile care s-au făcut la voi, de mult s-ar fi pocăit, stând în sac şi în cenuşă. Dar Tirului şi Sidonului mai uşor le va fi la judecată, decât vouă." (Luca 10, 13-14)

Versertul vorbeşte despre ceea ce teologul H.J. Cadbury numeşte "principiul datoriei proporţionale", un element central al învăţăturii lui Iisus Hristos. Este o observaţie extrem de interesantă, căci se pune accent pe faptul că nu doar oamenii sunt răspunzători în faţa lui Dumnezeu, ci şi societăţile din care aceştia fac parte. Omul are o dimensiune individuală, dar şi una colectivă şi trebuie să dea seamă pentru amândouă. Acest lucru se înţelege dacă contextualizăm cuvântul Mântuitorului. Horazin şi Betsaida, situate în apropierea Capernaumului, se aflau într-o situaţie mult mai bună decât Tirul şi Sidonul. În mod normal, condiţia spirituală şi materială a societăţilor este evaluată după standarde identice. Pentru Hristos, cui i se oferă mult, mai mult trebuie să înapoieze. Teologul John Knox se întreba: cum ar fi dacă am extrapola această noţiune la societăţile noastre? Ce datorie ar urma să apese pe umerii noştri gândind că Dumnezeu ne-a dat resurse naturale, diversitatea formelor de relief, cunoaştere nemijlocită a moralei creştine?