Invidia separă, sfinţenia uneşte!
Şi au venit în Capernaum. Şi fiind în casă, i-a întrebat: Ce vorbeaţi între voi pe drum? Iar ei tăceau, fiindcă pe cale se întrebaseră unii pe alţii cine dintre ei este mai mare. Şi şezând jos, a chemat pe cei doisprezece şi le-a zis: Dacă cineva vrea să fie întâiul, să fie cel din urmă dintre toţi şi slujitor al tuturor. Şi luând un copil, l-a pus în mijlocul lor şi, luându-l în braţe, le-a zis: Oricine va primi, în numele Meu, pe unul din aceşti copii pe Mine Mă primeşte; şi oricine Mă primeşte, nu pe Mine Mă primeşte, ci pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Şi I-a zis Ioan: Învăţătorule, am văzut pe cineva scoţând demoni în numele Tău, care nu merge după noi, şi l-am oprit, pentru că nu merge după noi. Iar Iisus a zis: Nu-l opriţi, căci nu e nimeni care, făcând vreo minune în numele Meu, să poată, degrabă, să Mă vorbească de rău. Căci cine nu este împotriva noastră este pentru noi. Iar oricine vă va da să beţi un pahar de apă, în numele Meu, fiindcă sunteţi ai lui Hristos, adevărat zic vouă că nu-şi va pierde plata sa. Marcu 9, 33-41
În rândul ucenicilor Domnului Hristos au apărut discuţii despre cine este mai mare între ei. Din dorinţa de a prinde un loc de frunte, unii chiar ajunseseră să se certe între ei. Ce ar fi trebuit să primeze? Discuţia ucenicilor a avut loc în lipsa Mântuitorului. În lipsa lui Dumnezeu fiecare poate pretinde că este mai important decât altul. Când erau în casă, Domnul Hristos i-a întrebat despre disputa lor. În faţa lui Dumnezeu nu există o întâietate bazată pe criterii omeneşti, ci toate sunt rânduite după voinţa Sa divină. Domnul Hristos i-a lămurit cum este cu întâietatea: dacă cineva vrea să fie întâiul, să fie cel din urmă dintre toţi şi slujitor al tuturor. Apoi, Mântuitorul a luat un copil şi l-a pus în mijlocul lor. Sfânta Tradiţie a Bisericii noastre ne spune că acest copil va fi un ilustru ucenic al Domnului Hristos, şi anume Sfântul Ignatie Teoforul. Fericitul Augustin ne spune aşa: „Invidia separă, sfinţenia uneşte!”