Istorii cu tâlc: Despre altruism

Într-o zi, bătu cineva la uşa chiliei sihastrului Macarie şi-i zise: „Părinte, îţi aduc un strugure. Primeşte-l şi te răcoreşte cu el“. Părintele Macarie primi strugurele, mulţumi şi binecuvântă pe omul care i l-a adus. Uitându-se la el şi văzându-l aşa de frumos, îşi zise: „Oare n-ar fi mai bine să-l dau bătrânului din chilia de alături?“. Se duse şi-l dădu vecinului. Acesta primi cu bucurie strugurele, dar îşi zise: „Ce bine i-ar părea fratelui Nazarie, care e bolnav“. Şi îl duse acestuia. Nazarie nu voi să-l primească: „Cum să mănânc eu o aşa dulceaţă, zise. Mântuitorul a fost adăpat cu oţet când a fost pe cruce. Eu sunt ucenicul Lui şi vreau să rămân ucenicul Lui până la capăt“. Zicând acestea, trimise strugurele fratelui din chilia vecină. Dar şi acesta dăduse strugurele mai departe, aşa că ajunse iar la părintele Macarie, de la care a plecat. Bătrânului i se umplură ochii de lacrimi şi mulţumi Domnului că i-a învrednicit cu călugări aşa de înfrânaţi. (pr. Nicolae PURA, Pilde, Editura Galaxia Gutenberg, 2004)