Istorii cu tâlc: Un răspuns duhovnicesc

Stareţul unei mănăstiri l-a întrebat într-o seară pe un călugăr:

- Ce ai lucrat azi? - Aşa de mult am lucrat şi mai am încă mult de lucrat, dar fără ajutorul lui Dumnezeu nu voi reuşi: trebuie să îmblânzesc doi şoimi, să conduc doi cerbi, să înfrânez doi ulii, să răpun un vierme, să mă lupt cu un urs şi să îngrijesc un bolnav. - Ce vorbeşti?, zise stareţul, în mănăstire nu avem astfel de animale. - Şoimii sunt ochii mei. Mult mă chinui să-i îmblânzesc, pentru a nu privi în toate părţile, ca nu cumva să mă ducă în ispită. Cerbii sunt picioarele mele: trebuie să am bună grijă de ele, să le conduc pentru a nu mă duce la păcat. Ulii sunt mâinile mele, pe care caut să le înfrânez şi să le pun la lucru; altcumva m-ar face să păcătuiesc. Viermele e limba mea, cu care mă lupt să nu bârfească pe alţii. Ursul este inima mea cu care mă bat mereu, pentru a nu mă lăsa ispitit de lucrurile lumii. Bolnavul este tot trupul meu, de care port grijă să nu slujească păcatului. (pr. Nicolae PURA, Pilde, Editura Galaxia Gutenberg, 2004)