„Jocul este cel mai puternic antidot al violenţei din şcoli“

Violenţa în şcoli nu este un fenomen de dată recentă, iar printre sursele violenţei în mediul şcolar se află dificultăţile de comunicare elevi-profesori, subiectivitatea în evaluare, vârsta şi experienţa didactică a profesorilor, programele şcolare prea încărcate şi programul şcolar supraaglomerat, a declarat, ieri, în cadrul unui seminar, Magda Balica, reprezentant al Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei, organizator al seminarului „Violenţa în şcoli“.

Potrivit unor studii, cele mai frecvente forme de violenţă a elevilor faţă de profesori sunt: indisciplina, ignorarea mesajelor transmise, atitudinile ironice, agresiunea non-verbală dar şi agresiunea fizică. În ceea ce priveşte cele mai frecvente forme de violenţă între elevi, acestea sunt, din punctul de vedere al acestora: peste 70% injurii, aproximativ 60% jigniri fizice sau psihice şi aproape 30%, bătaie. Participanţii la seminarul privind „Violenţa în şcoli“ au spus că, în ultimii ani, reprezentanţii instituţiilor de învăţământ, ai societăţii civile şi ai mass-media au atras frecvent atenţia asupra fenomenului îngrijorător al violenţei în şcolile româneşti, iar studiile realizate plasează România pe primele locuri în rândul ţărilor în care sunt raportate acte de violenţă asupra elevilor sau ale elevilor în spaţiul şcolii sau în timpul orelor de curs, conform Rompres. „Violenţa în şcoli nu este un fenomen izolat şi trebuie privită în context global şi asociată mediului familial şi social din România. Fiecare caz de violenţă nou-semnalat reprezintă un semnal de alarmă, pentru că în spatele lui există, probabil, zeci de alte cazuri care nu ajung în atenţia publicului, dar care pot conduce la apariţia de efecte severe la nivelul întregii societăţi“, au arătat participanţii la seminar. În ceea ce priveşte recomandările ce pot fi făcute pentru limitarea violenţelor, la nivel curricular se recomandă dezbaterea şi încurajarea exprimării opiniei elevilor, valorificarea temelor relevante pentru problematica violenţei, precum şi programe şi activităţi extracurriculare. O problemă a întregii societăţi Prezent la discuţii, Nico van Oundenhoven, expert internaţional al International Child Development Initiatives (ICDI), a subliniat că violenţa nu este doar o problemă a şcolilor, ci a întregii societăţi. „Neglijenţa, hărţuirea, sărăcia, pedepsirea corporală, unele mesaje de e-mail, discriminarea, mai ales când vine pe fonduri etice, constituie cauze ale violenţei. Naţiunile Unite au colectat informaţii cu privire la politicile şi practicile privind violenţa şi au întocmit un raport în care au formulat recomandări. Există mai multe practici pentru prevenirea violenţei, iar lucrurile au evoluat de la pedeapsa corporală, la marşurile tăcerii şi la jocuri. Poate jocul este cel mai puternic antidot al violenţei. Alte antidoturi pot fi sportul, muzica, arta, dansul, teatrul. ONG-urile, părinţii, societatea civilă, toate pot contribui la stoparea fenomenului violenţei“, a spus oficialul. Mariana Niţelea, director al Biroului de Informare al Consiliului Europei, a atras atenţia că ideea referitoare la nesiguranţa şcolilor este alimentată, parţial, de mass-media de senzaţie, şi susţinută prea puţin de analiză. „Violenţa este una dintre cele mai vizibile forme de agresiune împotriva copiilor, dar ideea că aceasta este în creştere nu este susţinută pe deplin de statistici. Cazurile extreme sunt dovezi că violenţa poate avea consecinţe tragice, dacă nu este abordată la timp. Studiile au arătat că putem să creăm şcoli sigure, iar Consiliul Europei a preluat această provocare în cadrul Programului „Construirea unei Europe cu şi pentru copii“, a spus Mariana Niţelea. Ea a adăugat că Hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului arată că pedepsele corporale ţin de domeniul trecutului şi că toate ţările europene au legi care interzic lovirea copiilor de către profesori. „Există multe tehnici care s-au dovedit eficiente pentru oprirea agresiunilor. Pentru a ajuta punerea în aplicare a strategiilor existente în diverse ţări, CE a elaborat un manual de bune practici, „Reducerea violenţei în şcoală - un ghid al schimbării“. CE a efectuat un experiment în 27 de şcoli din cele 47 de state din Europa, pentru a trimite idei necesare unei carte ce ar putea fi utilizată ca model pentru crearea şcolilor fără violenţă. Carta pune democraţia pe primul loc - subliniază dialogul dintre profesor şi elev, dintre elevi, recunoaşte că dorinţele elevilor trebuie ascultate atunci când se iau deciziile. Fiecare persoană din şcoală are şi drepturi, şi îndatoriri“, a spus Niţelea.