Lacrima şi oftatul părinţilor
Pe când le spunea acestea, iată un dregător, venind, I s-a închinat, zicând: Fiica mea a murit de curând dar, venind, pune mâna Ta peste ea şi va fi vie. Atunci Iisus, sculându-Se, a mers după el împreună cu ucenicii. Şi iată o femeie cu scurgere de sânge de doisprezece ani, apropiindu-se de El pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui. Căci zicea în gândul ei: Numai să mă ating de haina Lui şi mă voi face sănătoasă; iar Iisus, întorcându-Se şi văzând-o, i-a zis: Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit. Şi s-a tămăduit femeia din ceasul acela. Iisus, venind la casa dregătorului şi văzând pe cântăreţii din flaut şi mulţimea tulburată, a zis: Depărtaţi-vă, căci copila n-a murit, ci doarme. Dar ei râdeau de El. Iar după ce mulţimea a fost scoasă afară, intrând, a luat-o de mână, şi copila s-a sculat. Şi a ieşit vestea aceasta în tot ţinutul acela. (Matei 9, 18-26)
***
Am fost martori la două minuni săvârşite de Domnul Iisus Hristos: vindecarea unei femei bolnave de doisprezece ani şi vindecarea fiicei unui dregător. Sfântul Matei ne spune că acest dregător se numea Iair şi era slujitor la sinagogă. Iair a venit şi L-a rugat pe Domnul Hristos să-i vindece copila. Să ne punem în situaţia acestui părinte îndurerat. Doar mama şi tata ştiu ce este în sufletul lor atunci când îşi văd copilul bolnav. Nopţi nedormite, zile zbuciumate, inimi înlăcrimate. Dar toate acestea se uită la primul zâmbet al copilului. De cele mai multe ori, după ce copilul a crescut, uită tot zbuciumul părinţilor. Trebuie să ştim că aşa cum ne comportăm noi cu părinţii, la fel se vor comporta şi copiii noştri cu noi. Ne jertfim şi oferim copiilor tot ce este bun, dar trebuie să-i învăţăm să preţuiască şi lacrima şi oftatul părinţilor. Nu există o şcoală unde să te formezi ca părinte, înveţi din mers, uneori din greşeli. Un părinte responsabil este garanţia vieţii responsabile a copilului.