Laringitele cronice banale sunt mai frecvente la băieţi decât la fetedr.

Inflamaţiile cronice ale conductului laringo-traheal pot fi de origine banală sau pot fi specifice. Spre deosebire de laringitele acute, în laringitele cronice procesul inflamator rămâne strict localizat la nivelul laringelui.

Laringitele cronice banale sunt mai frecvente la băieţi decât la fete, vârsta la care apar fiind între 7 şi 15 ani. În acest tip de laringite se constată o inflamaţie prelungită a mucoasei laringiene cu trei tipuri de leziuni: cataral, hipertrofie sau atrofie. Factorul principal care cauzează laringita cronică banală îl constituie laringita acută banală sau cele din cursul bolilor infecţioase, care, alterând mucoasa laringiană, întreţin hipersecreţia globulară. Procesul de cronicizare a inflamaţiilor laringiene este facilitat de o serie de condiţii favorizante: - obstrucţia şi infecţia nazală şi nazo-faringiană dată de vegetaţiile adenoide şi de rinosinuzitele alergo-infecţioase hipertrofice, faringo-amigdalitele cronice, care au acţiune negativă asupra laringelui, atât prin obligarea copilului de a respira în permanenţă pe gură, cât şi prin secreţiile prezente, care inundă corzile vocale; - traheobronşitele cronice, care, prin tusea şi expectoraţia continuă, agravează inflamaţia mucoasei laringelui; - frigul, schimbările bruşte de temperatură şi de presiune atmosferică, vânt, umezeală, atmosferă poluată, cameră supraîncălzită şi cu aer prea uscat; - modificări produse la nivelul laringelui de schimbare a vocii în jurul pubertăţii. Cum se manifestă boala Din punct de vedere clinic, laringitele cronice banale se caracterizează prin disfonie, însoţite de tuse, efort de expulzare a secreţiilor aderente de mucoasă şi diverse fenomene iritative. Disfonia poate prezenta mai multe variante, de la simpla oboseală a vocii, care îşi pierde din intensitate şi din înălţime, devenind voalată sau aspră, până la vocea spartă sau stinsă. Modificarea vocii poate rămâne staţionară sau îşi poate schimba aspectul chiar în cadrul aceleiaşi zile: la trezire este răguşită, devine mai clară pe parcursul zilei, pentru ca spre seară, din cauza eforturilor în cursul zilei, să se voaleze din nou. Disfonia se mai poate agrava şi ca urmare a intervenţiei unor factori atmosferici sau de microclimat nefavorabil (frig, uscăciune, praf), prin puseurile acute inflamatorii ale mucoasei nazale şi faringolaringiene. Copilul cu laringită cronică banală mai prezintă o serie de senzaţii neobişnuite la nivelul laringelui: arsură, uscăciune, prurit (mâncărime), senzaţie de corp străin. Evoluţia laringitei cronice banale a copilului variază în raport cu tratamentul general şi local aplicat, aceasta putându-se vindeca sau croniciza. Profilaxia laringitelor cronice banale constă în combaterea crizelor favorizante şi obişnuirea copilului cu păstrarea regulilor de igienă laringiană (vorbitul încet, evitarea băuturilor prea reci, mai ales când copilul este încălzit după un efort fizic, evitarea forţării vocii în timpul cântatului, păstrarea caldă a mâinilor şi picioarelor).