Lunile aşteptării binecuvântate

Cum putea pe vremuri o femeie să grăbească momentul în care rămânea grea? Lucrările părintelui Simeon Florea Marian şi cele ale lui Artur Gorovei ne aduc o serie de răspunsuri în acest sens, răspunsuri care trebuie raportate la un anume fel de a vedea lumea şi existenţa.

O practică des răspândită cerea ca mireasa, după ce se urca în car ca să pornească la biserică, să se uite spre răsărit şi să zică: „Un porumbel şi o porumbiţă“. Apoi, prin unele părţi, când venea de la biserică, mireasa se punea pe vatră, având sub ea o şa, iar în braţe un copil frumos, privirea fiindu-i îndreptată insistent către coşul casei, adică spre locul pe unde …barza i-ar aduce copilaşul. Inserăm în continuare câteva metode şi practici prin care se considera, potrivit concepţiei arhaice, că o femeie măritată putea rămâne grea: să facă „lumini“ (lumânări) cât statul ei de lungi şi să le aprindă la icoana Maicii Domnului; să plătească sărindare şi liturghii; să înconjoare biserica; să „îngenunche sub daruri“; să ţină posturile, cu deosebire postul Vinerii Mari şi lunile; să ia prima apă sfinţită la Bobotează, iar acasă să facă pogace (turte de mălai) cu această apă şi să mănânce din ele împreună cu soţul; să se scalde într-o apă în care s-a fiert hamei, căpşunic şi floare de romaniţă; să mănânce culcată; să bea zeamă de trandafir alb, liliac alb sau rujă; să pună nouă fire de usturoi în jumătate de litru de rachiu; să le lase nouă zile pe horn, iar apoi să înceapă a bea; să taie capetele buricului de la purceii unei scroafe ce a avut prima dată purcei; să-i fiarbă şi să bea din acea apă; să piseze mărunt testiculele unui iepure şi să le amestece cu matca unei iepuroaice; să le ţină nouă zile în rachiu la căldură; a zecea zi, bărbatul să bea sămânţa de iepure, iar femeia cea de iepuroaică. Evident, prin aceste metode reamintim că femeile încercau să apropie momentul conceperii copilului. Aşadar, nu trebuie să se înţeleagă că prin aceste practici înaintaşele noastre încercau înlocuirea căilor naturale de concepere a copiilor. Exista şi un anume semn care indica că femeia a rămas grea: dacă se visa încinsă cu bete. Mai precizăm şi faptul că tăinuirea sarcinii atrăgea consecinţe neplăcute asupra copilului; astfel, se credea că femeia care ştie că este grea şi nu spune când este întrebată, va naşte copilul mut! Acum vom trece în revistă o seamă de interdicţii, practici, semne şi sugestii de care femeia de altădată trebuia să ţină cont în cele nouă luni binecuvântate. Unele dintre acestea, mai puţine, privesc persoanele care intră în contact cu femeia grea. Iată-le enumerate telegrafic: să nu-i treacă nimeni pe dinainte femeii împovărate, căci acela „în cealaltă lume o poartă în spinare“; cine nu-i dă ceea ce pofteşte, face un păcat; să nu se răstească cineva la ea cu cuţitul, nici măcar în glumă, căci va naşte un copil fricos; să nu i se vorbească de mâncăruri bune, căci poate pierde sarcina. Alte practici se referă expres la comportamentul femeii grele, fiind un soi de Îndrumar practic după care femeile ţineau să-şi regleze viaţa. Iată principalele prevederi ale acestui original Îndrumar: la cine se uita „o femeie grea mai cu drag, aceluia îi va sămăna copilul“; să nu ţie mâinile în cruciş pe pântece; să nu treacă peste funie, căci „face copilul cu buricul încurcat pe după gât“; să nu cârpească ciurul; să nu se ducă la muncă cu secera sau sapa pe umăr, căci se putea întâmpla să nască un copil ghebos; să nu pună floare la brâu; riscul era să facă un copil cu semne; tot copil cu semne va face şi femeia care mânca dintr-un măr început; să nu-şi înnoade pletele, dacă nu vroia să aibă un copil cu limba împiedecată; să nu fure, deoarece se credea că va fura şi copilul; să nu mănânce peşti şi melci; rezultatul putea fi naşterea unui copil bălos şi mucos; să nu mănânce duminica „fructe păstăioase“; umbla vorba că acel copil se va face „bolând şi tâmp la minte“; să nu mănânce aripi de la păsări, căci va căpăta copilul boala numită „aripi“; în sfârşit, în luna a noua să nu mănânce ouă sau ceapă ca să aibă copilul vederea bună. Femeile de altădată, în absenţa ecografului, puteau, totuşi, afla mai devreme ce vor naşte; ba, mai mult, se zice că puteau să influenţeze formarea sexului pruncului. Cum? Vom afla, dacă Cel de Sus va îngădui, săptămâna viitoare! Tot atunci, mai multe despre pregătirile pentru „facere uşoară“ şi despre cauzele naşterii grele. Până atunci, le urăm multă sănătate în special cititoarelor care se pregătesc să aducă prunci în „lumea cu dor“!