Mâncarea ce rămâne spre viața veșnică

Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Patra, Cap. 2, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, pp. 412-413

„(...) Cel ce mănâncă trupul Meu, zice, și bea sângele Meu rămâne întru Mine și Eu întru el. Căci, precum dacă cineva unește o ceară cu altă ceară, va vedea desigur pe una în alta, la fel, socotesc, și cel ce primește trupul Mântuitorului nostru Hristos și bea cinstitul Lui sânge, cum zice El Însuși, se face una cu El, amestecându-se și unindu-se cu El prin împărtășire, întrucât el se află în Hristos și Hristos în el. Așa ne-a învățat Hristos și în Evanghelia după Matei, zicând: Asemenea este Împărăția cerurilor cu un aluat, pe care, luându-l o femeie, l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s-a dospit toată (Matei 13, 33). Cine e deci femeia și care este înțelesul măsurilor numite, sau ce este în general măsura, se va spune la locul potrivit. Acum vom spune numai ce este aluatul. Precum zice Pavel, că puțin aluat dospește toată făina (I Corinteni 5, 6), așa cea mai mică binecuvântare amestecă tot trupul nostru cu ea și îl umple de lucrarea ei și așa Se face prezent în noi Hristos, și noi în El. Și va avea dreptate să spună cineva că aluatul este în toată făina, și făina se face prezentă în tot aluatul.”

(Pr. Narcis Stupcanu)