Marcu 3, 6–12
„În vremea aceea fariseii au făcut sfat cu irodianii împotriva lui Iisus, ca să-L piardă. Iisus, împreună cu ucenicii Lui, au plecat spre mare și mulțime multă din Galileea L-a urmat. Mulțime mare din Iudeea, din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan, dimprejurul Tirului și Sidonului, auzind câte făcea, a venit la El. Și a zis ucenicilor Săi să I se aducă o corăbioară, ca să nu-L îmbulzească mulțimea; fiindcă vindecase pe mulți, de aceea năvăleau asupra Lui, ca să se atingă de El toți câți erau bolnavi. Iar duhurile cele necurate, când Îl vedeau, cădeau înaintea Lui și strigau, zicând: Tu ești Fiul lui Dumnezeu! Și El le certa mult, ca să nu Îl vădească.”
Cuvântul lui Dumnezeu Se sălășluiește într-un suflet curat
Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea a II-a, Prima convorbire cu părintele Nesteros, Cap. XIV, 2-3; XVI, 1-3 în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, pp. 563-564
„Este cu neputință ca un suflet necurat, oricât se va osteni cu cititul, să-și însușească știința cea duhovnicească. Nimeni nu toarnă într-o oală murdară și rău mirositoare un parfum fin, sau miere de bună calitate, sau alt lichid de preț. Un vas îmbibat cu miros urât strică parfumul cel mai plăcut, fără ca acesta să poată schimba prea mult mirosul vasului, fiindcă tot ceea ce este curat se murdărește mai repede decât se curăță ceea ce este murdar. La fel și vasul pieptului nostru, dacă n-a fost spălat mai întâi de toată stricăciunea viciilor, nu va merita să primească acest mir, despre care vorbește profetul: Ca mirul pe cap, care se coboară pe barbă, pe barba lui Aaron, care se coboară pe marginea veșmintelor lui, și nici acea știință duhovnicească, sau cuvintele Scripturii, care sunt mai dulci decât mierea și decât fagurii nu le va putea păstra nestricate.
Adevărata știință nu se poate stăpâni decât de către adevărații cinstitori ai lui Dumnezeu, știință pe care în nici un chip n-o are acel popor, căruia i se spune: Ascultă, popor nebun și fără inimă! Cei ce având ochi vedeți și urechi și nu auziți. Și de asemenea: Fiindcă tu ai respins știința și Eu te voi respinge și te voi da la o parte din preoția Mea. De vreme ce este scris: Toate comorile științei și ale înțelepciunii sunt în Hristos ascunse, cum este de crezut că a dobândit știința cea adevărată acela care a refuzat să-L afle pe Hristos, sau găsindu-L Îl defăimează prin fărădelegi, sau pătează prin fapte necurate credința cea adevărată? Căci duhul lui Dumnezeu urăște viclenia și nu locuiește în trupul robit păcatelor. Nu se ajunge la știința duhovnicească decât în această ordine, pe care frumos a exprimat-o unul din profeți: Semănați pentru voi întru dreptate, secerați nădejdea vieții, luminați în voi lumina științei. Așadar, mai întâi trebuie să semănăm întru dreptate, adică să răspândim desăvârșirea practică prin lucrări de dreptate, apoi trebuie să secerăm nădejdea vieții, adică să adunăm roadele virtuților duhovnicești prin alungarea viciilor trupești; așa vom putea lumina în noi lumina științei.”