Matei 5, 20-26 (Poruncile Domnului Hristos)
„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Dacă nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor și a fariseilor, nu veți intra în Împărăția cerurilor. Ați auzit că s-a zis celor de demult: «Să nu ucizi!»; iar cine va ucide, vrednic va fi de osândă. Eu însă vă spun vouă: Oricine se mânie pe fratele său, vrednic va fi de osândă; și cine va zice fratelui său: Netrebnicule! vrednic va fi de judecata soborului; iar cine va zice: Nebunule! vrednic va fi de gheena focului. Deci, dacă îți vei aduce darul tău la altar și acolo îți vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul tău acolo, înaintea altarului, și mergi întâi și împacă-te cu fratele tău și apoi, venind, adu darul tău. Împacă-te cu pârâșul tău degrabă, cât ești cu el pe cale, ca nu cumva pârâșul să te dea judecătorului, iar judecătorul, slujitorului și să fii aruncat în temniță. Adevărat grăiesc ție: Nu vei ieși de acolo până ce nu vei fi dat cel de pe urmă ban.”
Atunci când îți întorci obrazul...
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XVIII, III, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 235
„Și mai cu seamă acesta-i lucru minunat, că Hristos, convingându-ne să suferim răul, îi învață să filozofeze și pe cei ce fac răul. Când hrăpărețul socotește mare lucru că ia lucrurile tale, dar tu îi arăți că-ți este ușor să-i dai și ce nu-ți cere, când îi pui față în față sărăcia lui cu dărnicia ta, filozofia ta cu lăcomia lui, gândește-te ce mare dascăl îi ești, învățându-l nu cu cuvântul, ci cu fapta, să disprețuiască viciul și să îndrăgească virtutea. Dumnezeu vrea să nu ne fim de folos numai nouă, ci tuturor semenilor noștri. Dacă dai numai ca să nu mai ajungi în fața judecății, ai urmărit doar interesul tău; dar dacă dai mai mult decât vrea să-ți ia, urmărești și interesul lui, că te desparți de el după ce l-ai făcut bun.
Putere ca aceasta are sarea (Matei 5, 13) - iar Hristos vrea ca aceia ce-L urmează să fie ca sarea - că sarea se păstrează și pe ea, dar păstrează și alimentele peste care se presară. Aceeași putere o are și lumina: se luminează și pe ea și luminează și pe alții. Deci, pentru că Hristos te-a pus printre oameni sare și lumină, fii de folos și celui ce șade în întuneric; învață-l că nici mai înainte, când a luat de la tine, n-a luat cu forța; convinge-l că nu ți-a făcut rău! Dacă îi arăți că i-ai dăruit și nu te-a jefuit, vei fi mai respectat, mai prețuit. Prefă, dar, cu blândețea ta, păcatul lui în dărnicia ta.”
Tertulian, Despre răbdare, XV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1981), vol. 3, p. 197
„Dumnezeu este Ocrotitorul Cel bun al răbdării noastre: dacă ai lăsat pe seama Lui nedreptatea altora, El este răzbunător; pentru daune este despăgubitor, pentru durere medic, pentru moarte dătător de viață. Cât de mult poate răbdarea să-L aibă pe Dumnezeu datornic!”
Sfântul Ignatie Teoforul, Epistole (către Policarp), Cap. VI, 2, în Părinți și Scriitori Bisericești (1979), vol. 1, p. 227
„Fiți îndelung-răbdători, cu bunătate unii cu alții, precum este și Dumnezeu cu voi.”
(Pr. Narcis Stupcanu)