Micul catehism: Biserica Ortodoxă păstrează şi respectă Crezul formulat la primele Sinoade Ecumenice

Una dintre responsabilităţile importante ale fiecărui creştin este să-şi cunoască învăţătura de credinţă pe care a promis încă de la momentul Botezului să o respecte, să o cunoască pentru a o mărturisi corect. Esenţa învăţăturii creştin-ortodoxe formează Simbolul niceo-constantinopolitan, care este rostit des în cultul Bisericii Ortodoxe, în special la Sfânta Liturghie şi Taina Sfântului Botez.

În primele secole creştine Biserica din marile oraşe avea propriul Simbol de credinţă, fiind unul dintre elementele principale ale activităţii misionare şi pastorale. Aceste simboluri de credinţă se foloseau în special în cadrul Tainei Sfântului Botez, pentru că fiecare catehumen trebuia să le cunoască şi să le rostească la momentul prevăzut în rânduiala Tainei. Astfel, se cunosc: Simbolul de credinţă apostolic, Simbolul de credinţă al Bisericii din Neocezareea Pontului, Simbolul de credinţă al Bisericii din Cezareea Palestinei, Simbolul de credinţă al Bisericii din Alexandria, precum şi altele. Aceste Simboluri de credinţă nu se deosebeau mult între ele, fiind identice în privinţa ideilor principale pe care le susţineau despre Sfintele Treime, despre mântuirea creştinilor realizată în Hristos, despre Biserică şi Sfintele Taine. Aceste simboluri de credinţă locale au fost contopite şi s-a formulat unul singur, în perioada secolului al patrulea, de către episcopii care au participat la primele două Sinoade Ecumenice: cel de la Niceea (anul 325) şi cel de la Constantinopol (anul 381). Biserica Ortodoxă a respectat şi a păstrat acest Simbol de credinţă fără nici o modificare, până în zilele noastre. Simbolul de credinţă niceo-constantinopolitan a fost recunoscut, întărit şi recomandat ca cea mai înaltă autoritate şi normă de credinţă în Biserică, de toate Sinoadele Ecumenice următoare.